-
Cu cât puterea e mai mare, cu atât e nevoie de mai mult timp să germineze
Nu știu dacă există această vorbă consemnată pe undeva de cineva, dar sigur e adevărat când spunem: cu cât puterea e mai mare, cu atât e nevoie de mai mult timp să germineze. Exemplul cel mai simplu este sămânța de tisă, un conifer, care este aproape identică în dimensiune cu sămânța de floarea soarelui. Pe când florii soarelui îi ia câteva luni să ajungă la maturitate, tisei îi ia aproximativ 10 ani să ajungă la aceeași dimensiune datorită profunzimii și complexității procesului și ritmului ei. Acest lucru, însă, o va ajuta să trăiască aproximativ 500 ani, comparativ cu floarea soarelui de numai un anotimp. (sursă: Cheile Genelor) Același lucru putem…
-
Lucrurile odată trăite nu se mai întorc
Am o prietenă portugheză care e mai mare decât mine, dar nu într-atât de mult să-mi fie mamă, dar nici de-o seamă cu mine cu copii mici. Este fix acea prietenă care a trecut prin poveștile mele, având două fete mari, nici nu dă sfaturi, ci mai degrabă e un semn pe care-l primesc de la univers să-mi arate cum ar putea fi, și să iau din experiențele celorlalți doar ceea ce am nevoie. Un fel de plan Beta înainte de lansarea oficială a propiei mele versiuni. Este prietena cu care m-am întâlnit cel mai mult anul acesta. Stăm relativ aproape, îmi iubește copiii și de câte ori am nevoie…
-
Este posibil imposibilul?
Am fost trei zile la Bacău, la părinții mei, singură. La final de un an extrem de greu dar mai ales acum, în ultimele 2 săptămâni când am simțit că nu mă mai pot ridica de jos, am știut, intuitiv, desigur, că trebuie să mă regăsesc pe mine. Întâlnirea s-a suprapus cu venirea prietenei mele cele mai bune în România și așa am primit confirmrea că aceasta este direcția spre ceea ce am nevoie. Desigur, universul nu ne vrea niciodată răul, el vine să ne transforme călătoria în magie și să ne scoată din zona de confort. De aceea, înainte să plec, toate s-au adunat grămadă pe mine. A fost…
-
Cum să-l faci să-și facă timp
Ai casa plină de cabluri, dischete dinaintea erei noastre, monitoare pe care fac întreceri păianjenii, cauți o fotografie de la nunta voastră și dai peste mouse pad-ul lui din facultate, de când v-ați cunoscut? – Dragul meu, fă și tu curat la astea! – Îhî, când o să am timp…. Tot n-a schimbat becul din baie iar ușa de la intrare încă se blochează? De acum 2 luni? – Dragul meu, rezolvă odată și tu astea! – Îhî, când o să am timp…. E pe cale să le crească picioare șosetelor și să se bage singure în coșul de rufe murdare de rușine decât să-și le pună el și visezi…
-
Vine un timp când numai de timp mai ai nevoie
La câțiva ani după ce-l cunoscusem pe soțul meu și locuiam deja în România, într-o discuție de-a noastră despre ce ne dorim de la viață, el mi-a spus că vrea să se pensioneze la 45 de ani. Nu eram încă măritată cu el, deci mai aveam timp să fug de unul care abera într-un mare stil. Dar nu sunt eu omul care să ia decizii pripite, așa că, m-am uitat lung la el, am zâmbit în colțul gurii, ca să nu se simtă omul stânjenit și i-am zis: – De ce? Adică, de ce ai vrea să te pensionezi la 45 de ani, ca să faci, ce? Să stai degeaba?…
-
Abia așteptăm să treacă timpul să ne iasă lucrurile ca apoi să ne plângem că nu avem timp să ne bucurăm de ele
Da, trăim în secolul vitezei, azi avem un telefon de ultimă generație, peste un an apare altul și mai sofisticat, azi mi-am cumpărat ultimul model de mașină, la anul deja e vechi. Putem merge astăzi oriunde ne poartă gândul, iar lumea înstărită își poate cumpăra deja pământ pe Lună. Timpul curge diferit ca acum zeci de ani, când eram copii și ne juca în fața blocului până se înnopta afară. Azi, copiii noștri aleargă în tandem cu noi ba să se ridice în două picioare mai repede, ba să facă pipi la oliță, ba să citească înaintea tuturora, ba la tenis, ba la fotbal, ba la înot. Suntem duși de…
S-ar putea să-ți placă și
Tu ce fel de mamă ești?
Gândurile unei mame în delir….
Le cumpărăm copiilor tot ce-și doresc de sărbători?
-
Timpul curge oricum, alege să curgă în favoarea ta
Când eram mică, la vreo 4 ani, visam să mă duc singură până la alimentară și înapoi, să iau pâine pe cartelă și să mă plimb prin Autoserivire. Când am mai crescut, visam să mă fac și mai mare ca să mă duc tot singură în vizită la mătușa mea, în partea cealaltă de oraș. Și când am crescut și mai mare și-am putut să iau și pâine pe cartelă și să-mi vizitez și rudele, am vrut să cresc și mai mare ca să plec la facultate și să fac numai ce vreau eu. Apoi, la facultate am visat să mă angajez și tot așa, ca într-o cursă nebună, mereu…
S-ar putea să-ți placă și
Proiectul: un weekend relaxat în familie! poate începe
Tu ce ai făcut astăzi pentru tine?
Nu te abandona!
-
Nu mi-am dorit niciodată să treacă timpul mai repede
Mi-am zis eu zilele trecute, atât de convinsă încât mi-am deschis repede blogul și-am făcut un titlu din acest gând prețios. – Merită un articol. Ce bine sună ideea de a nu alerga contra firii, contra timpului, să lași copilul să crească în ritmul lui, cu răbdare! Mi-am spus eu, plină de emoție și împlinire. Vise taică, vise… Dar n-a trecut mult timp, și weekendul trecut căutam prin articolele vechi ceva demn de repostat pentru o zi plictisită și friguroasă de duminică. Și-am dat peste un oarecare articol în care eu cu gândurile și cuvintele mele spun așa: – Visez la ziua în care copiii mei vor mânca singuri, vor…
-
Dac-aș putea să scriu în stele că 15 minute fac minuni pentru copiii noștri
Nu există provocare mai mare pentru o mamă decât aceea de a gestiona relația dintre copii. De a măsura perfect egal, ca un chimist chinez, dragostea din talere. – Mami, azi cu cine sunt eu? – Cu mine ești? – Ba cu mine este! – Hai, mami, spune, cu cine ești? încep să strige în momentul când am intrat în baie. – Spală-mă pe mine primul! – Ba pe mine! – Hai, ești cu mine? – Tu ești primul la baie, eu sunt cu mami la nani! Așa e corect! – Ba nu e corect! – Eu am spus primul, deci cu mine este, continuă ei când văd că eu…
-
Cum a fost la Londra?
Pentru cei care au deschis radioul mai târziu, săptămâna trecută am fost plecată 5 zile la Londra. – Fără copii și fără soț? – Da. – Adică, singură? – Da. Am stat la o prietenă. – Ahhh, așa da. Iar la toate mamele le-a venit inima la loc. – Și, cum a fost? – Hmmmm, bine…. Mă tot gândesc de ceva vreme, cum să pun în cuvinte cum a fost la Londra. A fost frig, a plouat rău, a fost impresionant, am fost pusă față în față cu propriile mele temeri, mi-au apărut altele, am intrat în diverse conflicte interioare, le-am rezolvat umblând prin parcuri, gândind și analizând foarte mult.…
