Dac-aș putea să scriu în stele că 15 minute fac minuni pentru copiii noștri
Nu există provocare mai mare pentru o mamă decât aceea de a gestiona relația dintre copii. De a măsura perfect egal, ca un chimist chinez, dragostea din talere.
– Mami, azi cu cine sunt eu?
– Cu mine ești?
– Ba cu mine este!
– Hai, mami, spune, cu cine ești? încep să strige în momentul când am intrat în baie.
– Spală-mă pe mine primul!
– Ba pe mine!
– Hai, ești cu mine?
– Tu ești primul la baie, eu sunt cu mami la nani! Așa e corect!
– Ba nu e corect!
– Eu am spus primul, deci cu mine este, continuă ei când văd că eu nu zic nimic.
Cine e cu cine?
La noi în familie există această regulă că într-o seară eu îl culc pe Andre, în cealaltă seară pe Beti, făcând schimb cu soțul meu. E un fel a spune regulă, că indiferent pe cine culc eu seara, oricum mă duc și la celălalt să-l pup și să-l îmbrățișez. Mai mult e despre cine citește povestea în seara respectivă, decât adormitul propriu zis.
În zilele când plecăm și nu dormim acasă, cum ar fi aproape toată vacanța de vară, regula se atârnă bine-n cui. Asta pentru că dormim mereu împreună, se pierde rândul și nu se mai ține cont de nimic. La întoarcere, când trebuie să ne reintrăm în ritm, apare mereu acestă întrebare: cine e cu cine?
Mamele nu împart iubirea, ci o înmulțesc
Nu e ca și cum nu am stat o vară-n Portugalia unde am dormit toți 4 în același pat uriaș. Nu e ca și cum nu am fost plecați din nou în Grecia o săptămână unde iar am dormit împreună. E despre faptul că există mereu nevoia aceasta de a te simți copilul aproape. De a ști că ești acolo, mereu prezentă pentru el. Și numai pentru el.
Prima dată am îmbrăcat-o pe Beti în pijamale, am pupat-o și i-am promis că mă voi întoarce la ea după ce voi sta un pic cu Andre. El adoarme cel mai repede și-mi era teamă, cum de altfel s-a mai întâmplat să stau la povești cu Beti și el să adoarmă înainte să ajung să-i spun cât de mult îl iubesc.
Mă aștepta. I-am spus o poveste pe întuneric, ne-am împărtășit lucruri, iar în liniștea serii mi-a spus:
– Tu tot timpul stai mai mult cu Beti. Vreau să stai mult și cu mine.
– Dragul meu, mami stă la fel de mult și cu tine și cu Beti. Și ei îi citesc o poveste și ție îți citesc o poveste. Uneori a ei e mai lungă, alteori a ta durează mai mult. Pe ea o mângâi pe păr, pe tine te privesc cum dormi. Dar timpul e la fel. Și vă iubesc pe amândoi la fel.
Andre adoarme. Mă îndrept spre camera lui Beti.
– Eu nu te voiam pe tine ca mamă, dar dacă tu m-ai născut…. îmi spune ea direct.
– Poftim? mi se pare că nu aud bine.
– Nu te voiam pe tine ca mamă, dar ce să fac dacă tu m-ai născut.
– Nu-ți place de mine?
– Ba da.
– Păi și de ce voiai altă mamă?
– Că te aștept și tu nu mai vii.
– Am venit acum.
– Trebuia să vii mai devreme.
– Am fost la Andre și acum am venit la tine. Acum stăm împreună. Crezi că altă mamă e mai bună pentru tine?
– Cred un pic. Că îmi dă tableta toată ziua.
– Nici o mamă bună pentru tine nu-ți dă tableta toată ziua.
– Ba da, bunica.
– Nici bunica nu-ți dă tableta toată ziua.
– Mi-o dă un pic. Ești supărată?
– Nu. (dar îmi era sufletul greu)
– Lasă, nu mai fii, că nu există altă mamă în afară de tine. În lumea asta numai tu ești mama mea. Mă mângâi pe păr?
– Te mângâi, iubirea mea!
Nici o faptă fără răsplată
Bătălia aceasta pe mine a apărut în momentul în care nu am petrecut timp cu ei. A fost o duminică în care am lucrat pentru birou. Eu le-am explicat, ei au înțeles. Atât cât au putut înțelege. Apoi, la final de zi, fiecare și-a cerut dreptul la iubirea mea, spunându-o răspicat sau suportând consecințele.
Unii copii au nevoie de mai multă atenție, alții de mai puțină. Nu e simplu să echilibrezi, dar un lucru este sigur: 15 minute dacă petreceți zilnic cu ei, se vede! Ei văd, vă văd acolo încurajându-i, vorbindu-le duios, luându-i în brațe, primind atenție. Apoi, vă puteți întoarce la spălatul rufelor.
De fiecare dată când vă auziți copilul plângând după voi, de fiecare dată când vă vine în minte ”copilul meu înțelege că eu fac altceva decât să petrec puțin timp cu el”, gândiți-vă că la final de zi, cineva are sufletul bucăți.
El că nu l-ați văzut, voi că ați pierdut o zi din ceea ce putea fi cea mai importantă pentru el.
