Schimbarea începe din fața casei noastre și-abia apoi apare la televizor
Suntem în aeroport, plecăm în vacanță. Trecem de ultimul control al actelor și ne îndreptăm spre zona de așteptare a avionului, în fața porții. Drumul e de câteva minute, trecem pe lângă hublourile prin care se văd avioanele oprite. E liniște.
Suntem puțini oameni, iar cu coada ochiului văd în spatele meu o doamnă mai în vârstă care se apleacă lângă un stâlpișor de separare și așază la baza lui niște pungi mototolite.
Întorc capul. Vreau să mă asigur că doamna nu a lăsat voit, în mijlocul drumului, mototol, pungi care-i prisoseau prin geantă.
Ba da! Iar greață de lumea asta e puțin spus!
– De ce nu puneți gunoiul la un coș?
– N-am văzut!
– Păi stați cu pungile în mână până găsiți unul! Ia uitați acolo, strig eu, poate puțin cam tare.
Copiii se uită ciudat la mine, iar Cris îmi face semn să vorbesc mai încet.
Toată lumea se uită la noi.
– M-au verificat să vadă că nu am o bombă ascunsă.
– Nu contează, doamnă! E gunoi, îl puneți la gunoi! Nu îl aruncați în mijlocului drumului! Sunteți un exemplu greșit pentru ceilalți din jur!
– N-ați înțeles nimic!
– Ba am înțeles foarte bine. E despre un minim de educație pe care nu-l aveți!
A plecat nervoasă mai departe. Eu bodogăneam în treaba mea, ea a tăcut. Nu știu dacă am schimbat ceva în comportamentul ei.
Dar măcar pentru copiii mei a fost o lecție bună de a ne spune părerea tare și răspicat atunci când credem că lucrurile se pot schimba în bine.
Mergem la baie. Apa nu are presiune, hârtia lipsește, mirosul este îngrozitor. Doamnele de la curățenie se ceartă într-un separeu.
La îmbarcare, un domn își lasă resturile de bilete pe marginea culoarului care duce spre intrarea în avion.
Românie, ce ne facem cu tine?
Cum m-aș fi simțit dacă îi mai explica cineva doamnei cum se pune gunoiul la coș?
Mai încrezătoare și mai optimistă că putem schimba ceva.
Cum s-ar fi simțit doamna?
Habar nu am, dar poate data viitoare s-ar fi gândit de două ori înainte să arunce gunoaiele pe jos. De rușinea celor din jur, dacă nu de-a ei.
Dragii mei, vă îndemn ca data viitoare când vedeți pe cineva încercând să schimbe mentalități în bine, nu-l lăsați singur!
Săriți în ajutor, că schimbarea vine ușor, om cu om, zi de zi, fără s-o vedem neapărat la televizor.
