Dinte pentru dinte….
Într-o zi din zilele acelea când soarele răsare cu ciripit de păsărele, copiii se joacă în liniște, îngerii plutesc pe un norișor deasupra ta, cântând la harpă, cafeaua te așteaptă aburind pe masă, făcută de un admirator secret, iar tu te ciupești să verifici dacă mai ești în viață, se aude suav lângă tine:
– Mami, îți amintești când eu n-am vrut într-o zi să mănânc și tu m-ai dus la nani?
– Da.
– Și m-ai întrebat dacă mi-e foame și eu am zis că da?
– Îmi amintesc.
– Și tu m-ai iubit și mi-ai zis că o să mănânc după ce mă trezesc?
– Da.
– Să nu mai faci așa pentru că atunci când voi crește mare o să-ți fac și eu la fel.
Și cu acestea fiind spuse, să aveți o zi minunată!
