-
Dinte pentru dinte….
Într-o zi din zilele acelea când soarele răsare cu ciripit de păsărele, copiii se joacă în liniște, îngerii plutesc pe un norișor deasupra ta, cântând la harpă, cafeaua te așteaptă aburind pe masă, făcută de un admirator secret, iar tu te ciupești să verifici dacă mai ești în viață, se aude suav lângă tine: – Mami, îți amintești când eu n-am vrut într-o zi să mănânc și tu m-ai dus la nani? – Da. – Și m-ai întrebat dacă mi-e foame și eu am zis că da? – Îmi amintesc. – Și tu m-ai iubit și mi-ai zis că o să mănânc după ce mă trezesc? – Da. – Să…
-
Meseria, brățară de aur. De 14k, cu facultate în străinătate și fericirea ca mărunțiș
Atât a fost pusă la colț educația tradițională încât mi-e și un pic jenă să vă spun că eu, din când în când, îi mai întreb pe copiii mei: – Tu ce vrei să te faci când vei fi mare? Nu se compară, bineînțeles, cu stupizenia de: – Pe cine iubești mai mult, pe tata sau pe mama?, întrebare ce frustrează infinit logica și bunul simț. Nici la categoria glumă proastă nu poate intra. E ca și cum ai întreba-o pe o mamă: – Pe care dintre cei doi copii îi iubești mai mult? Polițist, astronaut și doctoriță Voi ce voiați să vă faceți când erați întrebați? Eu, se știe,…
-
Învață-ți copilul să creadă în cuvinte frumoase!
În timp ce Andre mesteca la o roșie, îi observ ochii mari, fălcuțele rotunjite, părul des și ondulat. – Știi că ești un copil tare frumos? îl întreb eu cu sufletul plin. – Da, răspunde sigur pe el. – De unde știi? – De la tine. – Și tu crezi tot ce zic eu? – Da, că ești mama mea. – Și dacă îți zic că ești urât? Mă crezi? – Nu. Eu cred doar în cuvinte frumoase. Dacă m-a enervat ceva rău de tot în timpurile tinereții mele, au fost cu siguranță afirmațiile: lasă că vezi tu, când o să fii mare ce greu îți va fi o…
