-
Etichetele sunt bune pe produse, nu pe oameni
Ce bine ar suna și ce bine m-aș simți să vă spun, tare și răspicat: Eu nu pun etichete la oameni! Să scriu un articol empatic și blând, uneori furios și tăios, pentru cei care îi judecă pe alții după aparențe sau după mucii din nasul copilului. Să vă spun să nu faceți asta, ca o mamă supărată ce ține morală copiilor doar pentru că așa a văzut ea, pe la alții. Dar n-o să fac asta, ci, mai frumos, o să vă povestesc ce-am pățit eu, cum s-a răzbunat universul pe mine și cum ar fi de apreciat ca voi să nu faceți asta. Un instructor de înot cum…
-
Străzile patriei nu sunt toalete publice
Mă mai supăr eu așa pe oameni, dar știți că nu sunt tipul să scot pe nimeni la colț și să arăt paiul din ochiul celuilalt când poate eu am ditamai parul. Dar pe asta nu pot să nu v-o povestesc că stă dincolo de puterea mea de înțelegere, pe cuvânt de mamă cu doi copii acasă care a trecut prin multe, de cele mai multe ori, singură. Acum vreo câteva zile eram în parcarea din jurul grădiniței lui Beti, căutând un loc liber. Și în timp ce capul meu făcea precum farul stânga – dreapta, dreapta – stânga, că parcarea-i mare și locuri puține am zărit la câțiva pași…
-
Secretul cuplurilor care îmbătrânesc împreună
Tocmai am ieșit din perioada de două zile în care adulții în rang de părinte nu și-au vorbit. Dacă aveți vechime pe acest blog, știți deja că 2 zile de nevorbit la noi e tare mult. Regula: nu te culca supărat pe nici un membru al familiei se aplică în proporție de 99% în familia noastră. Restul de 1% fiind de obicei situațiile în care mie îmi trebuie să procesez întreaga situație, să mă ventilez cu fetele la cafea sau pe principiul: nu mai am cu ce mă îmbraca, îmi împrospătez garderoba. Soțul meu, cum bănuiesc că se întâmplă și pe la voi, nu are de obicei nici o problemă.…
-
Bărbații care merg la shopping cu fetele nu sunt fericiți
Cât a fost azi fii-mea la balet, eu am dat o tură prin mall, că dacă tot s-a obișnuit să nu sprijin ușa pe partea cealaltă a sălii, unde oricum nu mă vede, mai bine să mă bucur și eu de ceva libertate. Știți cum se recunosc mamele care și-au lăsat copiii contra cost, prin mall, nu? Pasul rapid, ochii pe ceas, limba de-un cot afară: – Mai intru la Zara și gata! După ce-au intrat în alte 10 magazine de unde nu și-au cumpărat nimic pentru că cel mare pleacă în excursie, iar cea mică are nevoie de costum nou la balet. Așa o fii pe la alții, că…
-
Sacrificiul de a alege să fii fericit
Odată cu primul copil luat în brațe în mijlocul unei crize de plâns și al primului cuvânt de iubire când a luat o notă mică la mate, putem spune că am făcut și noi primii pași într-un parenting modern, blând sau cum vreți voi să-i spuneți ca să fie bine. Și odată cu asta, a apărut și teama de a (mai) spune că ne sacrificăm pentru copii. Nu e frumos să spui că te sacrifici, că sună ca și cum fericirea ți-a fost ascunsă într-un scutec murdar de copil. Iar dacă fiecare e responsabil pentru propria lui fericire, așa cum spune manualul de psihologie, rezultă că părințeala vine la pachet…
S-ar putea să-ți placă și
Nimeni nu vrea să fie un părinte rău
Urcușuri și coborâșuri în destinul unei mame
De ce nu plec? De ce mai stau?
-
Iubirea e să-i accepți celuilalt defectele
– Eu n-o iubesc pe Beti! a strigat Andre când tocmai ne așezasem să luăm cina. Mie mi-a stat, oare pentru a câta oară?, inima în loc. Nu există pe lumea asta lucru mai important pentru mine cum e copiii să se înțeleagă între ei. Asta, evident, după sănătate și lucrurile de bază, nu mai intru în detalii că le știți: mâncare, sănătate, siguranță. Beti n-a avut nici o reacție pentru că la nivelul lor de înțelegere, iubirea e sinonim mai degrabă cu înțelegerea dintre frați: iar ea tocmai se băgase în fața lui la spălat mâinile, la baie, așa că era de așteptat o asemenea reacție din partea fratelui…
-
Xanax, de Liviu Iancu. Cartea care m-a făcut să citesc vulgar
Am reușit să termin de citit Xanax. Mi-am cumpărat-o în august, exact când a venit buna mea prietenă, Olga din Anglia, la mine în vizită. Am ieșit în Park Lake să stăm de vorbă așa cum stăteam în anii adolescenței noastre. Ce dor îmi e! Și poate de aici, din dorul ăsta nespus de tinerețe și nebunii și cărți și nopți pierdute am intrat cu ea în Cărturești și i-am spus: – Am chef să citesc o carte bună. Bună! Așa mi-am cumpărat Xanax, am dat vreo 45 lei pe ea și mi-am dorit să nu mă dezamăgească. Pe Liviu Iancu îl știu doar din vreo 2 editoriale pe Profit.…
-
România, țara tuturor bormașinilor
Am auzit azi la radio că România este țara care e mereu în construcție. Am râs, dar în timp ce-am intrat în casă o bormașină de peste drum îmi cânta de dulce. Cred că și pe lună se aude un flex atunci când răsare pe cerul nostru. Suntem popor de meșteșugari, asta e realitatea. Că am fost și eu la alții, în vizită, pe la alții, prin alte țări vreau să spun și-am stat ba o săptămână, ba două, iar în Portugalia, se știe, stau și câte două luni. Am fost și la mare, acolo să zicem că lumea vine în concediu, nu la pus gresie și faianță, dar m-am…
-
Cea mai bună lecție de viață în relațiile din jurul nostru
Era frumos dacă aș fi știut dinainte, dar nici acum nu e prea târziu, că o dată ce înveți să pui limite o nouă lume îți apare dincolo de cortină. Ca și cum până acum m-am uitat toată viața la un singur film în reluare și dintr-o dată am schimbat canalul pe Netflix. Să înceapă petrecerea!! Vită, dulciuri și Ipad! Zilele trecute am fost tare mândră de mine. Și fusesem și la sală, mă abținusem să mai intru la Lidl doar așa să văd ce-a mai adus, ce să spun? Motive suficiente să mă simt deosebită. Cu toate astea, cum m-a făcut să mă simt limita pusă ferm și responsabil…
-
Nu mai poți de bine, expresia care ucide perseverența și reușita
Dacă există ceva care să mă scoată din minți, care să mă enerveze într-atât de mult încât să mă ridic de oriunde aș fi și să plec, care să mă facă să tremur de nervi și eventual să-i dau și-o poșetă în cap celui care a debitat-o este expresia: nu mai poți de bine. Ca și când binele ăsta mi s-a dat moca, așa, stând la rând la butelie a venit un domn în salopetă și mi-a zis: – Doamnă, pentru că aveți ochi albaștri și vă plătiți amenzile de depășire de viteză, primiți bonus din partea firmei noastre niște bine. Gratis! Cât vreți? Un braț? Mai bine două, să…
S-ar putea să-ți placă și
Cum poți aduce pacea în cuplu
Cum știi că e prea mult?
Invidie, ce cauți tu în viața mea?
