Fericirea în cuplu e ca un aluat la care frământă ambii parteneri
Am sunat-o în weekend pe prietena mea divorțată anul trecut, în plină pandemie, s-o invit la cină.
Era plecată la munte cu iubitul ei. Acum două săptămâni, la fel, plecase nu-știu pe-unde la un hotel cu spa. Dacă nu i-aș cunoaște povestea zdruncinată, aș fi invidiat-o și sigur mi-ar fi ieșit pe gură:
– Vreau și eu ca ea! La munte, singură cu soțul meu!
Doar că o cunosc prea bine, știu hăul în care a intrat și greul pe care a trebuit să-l depășească pentru a fi bine astăzi cu ea și cu cei din jur. Are trei copii, un câine, o pisică și am o bănuială că erau și niște hamsteri ultima dată când am fost pe la ea pe-acasă.
Și tocmai pentru că o cunosc foarte bine, discuția din weekend m-a făcut s-o admir și mai mult dar să mă și gândesc la mine, cea care n-a mai ieșit singură cu soțul pe undeva de nu mai știu când. Cred că sunt vreo 2 ani. Dacă nu cumva 3.
Împreună în casă, singuri în suflet.
De ce trebuie neapărat să ajungem pe fundul prăpastiei ca să plecăm fără copii undeva, ca să ne îmbrăcăm în pijamaua aia bună sau să ne împrospătăm garderoba cu ceva frumos. Să învățăm să ne dăm cu parașuta, să ne facem un tatuaj sau să mergem în Etiopia ca să ne regăsim?
Pentru că nu ai lângă tine omul potrivit, probabil îmi veți răspunde.
Adevărat, și totuși, dacă visezi la toate lucrurile astea cât ești căsătorit, dar simți că nu le poți face pentru că omul de lângă tine, cumva, te reține, atunci nu e nevoie să ajungi pe fundul prăpastiei ca să știi că nu ești lângă cel de care ai nevoie.
Cel mai mare dar pe care îl poate deține cineva este acela de a fi liber, iar căsătoria sau conviețuirea în doi ar trebui să încurajeze partenerii să iubească suficient de mult încât celălalt să se simtă liber, și amândoi liberi în viața lor, împreună.
De cele mai multe ori găsim scuze: nu avem bani, nu avem cu cine lăsa copiii, el lucrează, eu nu pot, mie îmi place la mare, lui la munte. Cred că singura scuză plauzibilă anul acesta este pandemia, în rest, dacă vreți cu adevărat să fiți numai voi doi pentru un weekend, e mai mult decât posibil. Chit că duceți copiii la mama, iar voi rămâneți singuri să împărțiți apartamentul.
Îmi amintesc acum câțiva ani că am lăsat copiii la sora mea, iar noi am ieșit la brunch în oraș la o terasă prin București, apoi ne-am plimbat pe străzi și am o bănuială că am fost și la cinema, seara. Iar ziua de duminică am petrecut-0 la Snagov. A fost unul dintre cele mai relaxante weekend-uri din viața mea de mamă. Dovadă că încă mai îmi amintesc de el, cu toate că dacă stai să te uiți, n-are nimic special în el.
Și totuși, are tot ce îți poți dori de la un weekend în doi.
Nu trebuie să ne certăm, să plece care pe unde vede mai bine sau să ne separăm ca să învățăm să ne bucurăm de noi și de omul din viața noastră.
Copiii sunt fericiți când părinții lor sunt fericiți!
Așa că, dacă v-am făcut poftă cu prietena mea divorțată, dar relaxată cu iubitul ei la munte, vă invit, desigur, să nu divorțați, ci din contră, să întăriți relația prin a petrece cât mai multe momente care să vă aducă fericirea împreună.
Și puteți începe prin a vă invita partenerul la o masă în oraș. O să fiți surprinși ce om minunat veți descoperi în spatele hainelor de casă.
* Cartea Destin de mamă este o reprezentare cu tușe ironic-amuzante a vieții de familie de astăzi, precum și a universului interior al femeii contemporane, răvășite și supraîncărcate. Dina a găsit soluția de a te lăsa, ca femeie, în ghidajul instinctului și al intuiției feminine, recunoscute ca fiind salvatoare, plus o bună educație – adică ceea ce știi după ce ai uitat tot.” (Oana Moșoiu, soră, trainer, voluntar, profesor, mamă ș.c.l)
** Cutia Pandorei, jocul pe care mi l-am imaginat ca o cutie specială de bijuterii unde ne strângem cele mai intime momente.
Pandora este prima femeie de pe Pământ creată de zei despre care se spune că din curiozitate a dat drumul în lume tuturor relelor rămânând Speranța ca ultimă redută înainte de finalul călătoriei omului prin viață.
Celebra Pandora alături de Cutia ei ne spune, însă, prin povestea ei, că firul vieții se împletește
din lecțiile pe care ni le luăm în cele mai neașteptate și provocatoare situații. Și că niciodată nu suntem singuri!
Rămâne lângă noi mereu Speranța că până la urmă femeia va fi înțeleasă, iar bărbatul va duce gunoiul.
