-
Și băieții plâng câteodată…..la ”O poveste încâlcită” (filmul)
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] Nu știu cât vă uitați voi la televizor, dar eu deloc. Pierd telecomenzile, rămân fără baterie la ele, nu mai sunt la zi cu acțiunea din Las Fierbinți sau cine este ultimul jurat venit la Vocea României. Copiii nici atât. Dacă au de ales, preferă CD…
-
O relație strânsă între frați, obiectiv atins!
A venit azi Andre de la școală cu o cutie de lapte cu cacao pe care a primit-o la gustare. – Ce e asta, Andre? – Gustarea mea. – Păi și ce caută la tine în rucsac? – Am mâncat o porție și apoi mi-am amintit că Beti nu primește la grădi lapte cu cacao, iar ei îi place foarte mult. Atunci, am mai luat o cutie ca să i-l aduc ei. Cu greu m-am abținut să nu plâng. De bucurie! L-am îmbrățișat și i-am mulțumit pentru cât de bun este! – Păi și tu ne dai lucruri bune…..mi-a spus el senin. Fără să vreau, m-am întrebat ca într-un reflex…
-
Comunitatea ”Mami pe tocuri (.ro)” începe cu Digital Parents Talks nr. 8
După evenimentul Digital Parents Talks de sâmbătă cu fetele de la Parenting PR, am plecat printre altele cu o sacoșă cu câteva surprize în ea. Sacoșica tare drăguță și frumos colorată, venise cu un mesaj prins de ea: Știți, pe mine mă impresionează lucrurile simple. Victoria, una dintre sutele de persoane cu handicap din țara aceasta, a muncit 20 de minute pentru sacoșica ce-o port mândră pe umăr. Și faptul că e scris de mână îi dă un aer personal și aparte. Nu știu dacă a avut legătură cu faptul că eram la o discuție despre comunitate și branding personal, dar pe loc, mi s-a luminat sufletul de la ideea…
-
Te scot la un crenvurști, în Ikea?
În weekend am fost în Ikea. Nu știu sincer ce-am căutat. Teoretic voiam niște prosoape. Practic, am stat mai mult la rând la locul de joacă decât am avut nevoie să intru și să cumpăr cele necesare. Cât am bălăngănit eu să fac rost de niște cutii pentru încălțăminte și haine am putut observa comportamentele părinților cu copii din jurul meu. În primul rând, toți veneau cu zâmbetul pe buze. Fericiți că au găsit loc de parcare și se văd într-un final, înăuntru. Primii erau CUNOSCĂTORII, cei care știau procedura. Luau direct număr de ordine, își puneau copilul la desene și se așezau liniștiți pe băncuță, așteptând să le vină…
-
Despre Portugalia și cum mi s-a schimbat viața (partea 5) – Povestea bunătății care se înmulțea
(Continuare de la partea 1, partea 2, partea 3, partea 4) Am început prin a le spune celor de la Mc Donalds povestea noastră, ca voluntari în Comunidade. Cum ne ocupăm de copiii cu viața scrisă în povești cu războaie și pierderi de viață. Care nu cunosc sensul cuvântului familie sau oameni dragi, cu traume și sechele adânci, care-și găsesc fericirea într-un meniu din restaurantele lor. Am povestit despre calitatea mâncării lor zilnice și despre câtă bucurie ar aduce o ieșire la ei în locație. Nu știam cum vor reacționa și cum ar fi putut să mă ajute. Am recitit emailul de zeci de ori. Portugheza mea nu era încă…
S-ar putea să-ți placă și
Drum fără prioritate
Cutia Pandorei, un joc care aduce starea de bine în familie
Curățenia de Paște, anul 1900
-
Grădiniță fără bullying, proiect pentru educatori implicați
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] Era 1989 când am întrat în clasa 1. Eram atât de speriată de tot ce se întâmpla în jurul meu, că singurele amintiri pe care le am sunt despre o clasă întunecoasă, despre câțiva colegi și mai speriați decât mine și despre niște așteptări la adresa…
-
Când mama visează la un copil hotărât, iar el începe să devină
Acum două zile, la ora cinei, Andre a început să plângă că-l doare o ureche. Cum el este copilul care plânge rar și doar la nevoie, am început să scormonesc prin casă după leacuri. Am dulapul plin cu tot felul de siropuri și tincturi pentru a rezolva o gamă largă de situații precum cea prezentă. I-am pus câteva picături dintr-un flacon în ureche, i-am mai dat și un sirop contra durerilor, iar a doua zi m-am afișat la ORL-ist, prietena mea bună din copilărie de unde am plecat cu confirmare de otită și o rețetă pe măsură. A doua zi, la ora cinei, începe Beti să plângă că o doare…
-
Despre Portugalia și cum mi s-a schimbat viața (partea 4) – Omul care citea din copilărie
(Continuare de la partea 1, partea 2, partea 3) Rămăsesem la cum mi-am cunoscut iubirea și reperul meu în viață. Omul care m-a schimbat și m-a transformat. cão-pão-Cristovão (un nume greu, parcă predestinat la descoperit lumi și culturi noi) Nu știam deloc portugheză. Auzeam în jurul meu continuu – mesmo, pai, mae, rua, autocarro, baixo -încercam să-mi dau seama de context și să înțeleg despre ce se vorbește. Mi se părea amuzant să cer „um bilhete”, se pronunță bilietî, când în limba mea se spune bilet. Iar „por favor” mi se părea așa de telenovelă încât mi se opreau cuvintele în vârful limbii. Organizația unde lucram se numea Comunidade São…
S-ar putea să-ți placă și
Sunt binele de care am nevoie. Aici și acum.
Nu-mi plac despărțirile
O mamă singură pe străzile Londrei (I)
-
Cam cât poate plânge un copil la grădiniță? Aproximativ 3 ani
Să fie vreo 3 ani și ceva de când am lăsat-o pentru prima dată pe Beti la creșă. Avea puțin peste 10 luni. Dacă știam ce mă așteaptă după, mi-aș fi luat o bonă part time, iar cu banii plătiți pe grădiniță mă duceam la psiholog. Garantat, eram mult mai câștigată! Dar dacă ar ști omul ce-l așteaptă mâine… Se împlinesc 3 ani și câteva luni de când Beti plânge în fiecare dimineață când o las la grădiniță. De la 10 luni până în prezent am schimbat ceva grădinițe și educatoare. Private, de stat, educatoare mai tinere, mai în vârstă, cu loc de joacă afară sau fără, cu mâncare bio…
-
Cum ajutăm copiii să-și întărească încrederea în ei, să fie sociabili și creativi. Și să facă scurt metraje
Pe o scară de la 1 la 10, gradul meu de socializare este undeva între 1-1,25. Adică, ceva între antisocial și un zâmbet ca să nu fugi de mine. De când scriu pentru mai mult de 10 oameni, respectiv mama, sora și cei doi buni prieteni ai mei care de fapt e doar unul, plus câteva vecine, mă mai cheamă lumea la evenimente. La cele cu care rezonez mă duc. Timpul meu este atât de prețios, încât pentru 10 minute în plus acasă, fără trafic și aer condiționat în freză sunt în stare să renunț la aproape orice. Dar sunt întâlniri și la care îmi doresc să ajung. Cum este…
