Scările la casă, pericol sau probă de curaj?

Andre a făcut de curând 1 an și 11 luni.

Mă pregătesc să îi fac o super petrecere de 2 ani. El nu știe și nici nu se așteaptă, dar mami este extrem de încântată!
Na, până la vreo 4 ani petrecerile sunt mai mult pentru părinți decât pentru sărbătorit.

La capitolul cunoașterea mediului înconjurător, se poate lăuda că știe deja toate animalele domestice cu limba în care vorbește fiecare. Mai în română, mai în portugheză, reușește să-și impresioneze cumva părinții.

La relații sociale, a reușit să o învețe și pe educatoarea lui ceva limbi străine, că nu prea se înțelegeau la animalele domestice: ham ham face „o cao” si iha face „o burro”.

Limbajul e bunicel, se apropie de cuvântul papuc – a început cu papu, acum e la stadiul de pacuc deci, mă gândesc că peste câteva zile ajunge și la destinația finală.

Cunoaște și cifrele până la 4, doar că 2 degete înseamnă „patu” și 4 degete înseamnă „tei”. Nu mai îmi rămâne decât să găsesc algoritmul de calcul ca să fim la punct și cu matematica.

Lucrul cel mai fascinant s-a întâmplat weekendul trecut, însă – s-a dus în pat lângă tati care dormea, l-a mângâiat, l-a pupat, l-a așezat lângă el pe prietenul lui cel mai bun, măgarul, și i-a șoptit la ureche:
– Tati, tati, ca să-l trezească ușor, să se joace cu el.

Cât dor trebuia să fi fost în suflețelul lui pentru tati, pe care nu-l mai văzuse de vreo câteva zile, ca să își schimbe pălmuțele cu care-l trezea în mod normal cu mângâieri și pupici.

Iar mai apoi, la câteva zile după, când eu alergam de dimineață prin casă pentru a-l pregăti de creșă, s-a dus în capul scărilor să coboare și mi-a zis:
– Mami, du-te, du-te! și mi-a arătat cu mânuța să mă duc în jos, să nu-l ajut.
Eu am coborât câteva trepte în fața lui și când a simțit că e în siguranță, mi-a strigat:
– Gata!
Apoi, a început să coboare singurel, ținându-se de bară, acele câteva trepte până la mine.

Ah, ce mândră am fost de curajul lui!
Iar el, atât de încântat de reușită!

Sursa foto: aici