Tu ce fel de mamă ești?

Bineînțeles că sunteți o mamă bună, nu am nici un dubiu.

Întrebarea pe care o pun nu are ca scop să facă diferența tranșantă între un părinte bun sau rău. Asta o fac, inconștient, doar creierele noastre, atunci când ni se pare că alții fac lucrurile mai bine ca noi.

Exact ca atunci când vă uitați în oglindă și vă vedeți grasă la cele 65 de kg ale voastre, doar pentru că prietena are 60.

A fi mamă este un rol

Ca atunci când mă duc la serviciu și îmi pun costumul de angajat, când mă duc la cumpărături și îmi aranjez costumul de client care vrea merele cel mai proaspete sau când ajung acasă cu mașina plină de copii și îmbrac mai repede sau mai stângaci, în funcție de ziua prin care tocmai am trecut, costumul de mamă.

A fi mama nu este un dat, nu ne naștem așa, precum băieții și fetele. E un rol pe care ni-l îmbunătățim zi de zi.

Tu ce fel de mamă ești?

Acum câteva zile, în timp ce vorbeam cu Andre despre planetele pe care le-a învățat la școală, mi-am făcut o radiografie a costumului de mamă pe care mi-l pun zi de zi.

– Îmi place? m-am întrebat pe mine însămi.

– Mi-e potrivit?

– Mă simt bine în el?

Astfel, mi-am amintit că atunci când copiii mei erau mici, bebeluși, mi-am dorit tare mult ca aceștia să crească mai mari.

Mult timp mi-a fost teamă s-o recunosc. Ce fel de mamă nu-și dorește bebeluși în viața ei? Vorbește tot internetul ce frumos este să alăptezi, cum miros ei a proaspăt, primul zâmbet, primul dinte, primii pași.

Într-adevăr, sunt amintiri pe care și eu le port în fiecare moment cu mine, iar altele stau ferecate într-o cutie minunată. Dar, aș trăi într-o mare minciună să declar că mi-e în vreun fel dor de timpurile acelea.

Eu sunt mama analitică, îmi place să citesc, să vorbesc inteligent cu copiii, să-i învăț să citească, să adune, să joace Monopoly, să le explic despre cer și stele, să pun întrebări, să caut răspunsuri, să le vorbesc despre vise și să facem povești.

Mi se cam zbate sângele în mine, când văd părinți care au atâta răbdare să pună mărgele pe șir, să taie nori și să lipească, să mototolească hârtia ca să facă picături de ploaie. Aș vrea să pot să fac și eu asta, dar mai îmi trebuie o viață să ating nivelul 100 de răbdare și îndemânare. Dar pune-mă să colorez, s-ar putea să petrec ore și să uit de mine.

Și cum mi se zbate inima când citesc despre mame care joacă v-ați ascunselea în parc. Am făcut-o și eu pe asta de vreo câteva ori, dar aș minți să spun că mi-a plăcut la nebunie.

Sunt mame care gătesc, combină corect mâncarea, nu dau zahăr, sare sau totul este foarte calculat. Sunt alte mame care pun șosetele, calitatea hainelor și căciulițele mai presus de altele.

Tu ești împăcată cu tine?

Cu radiografia în mână, m-am îndreptat spre prima rază de soare și am privit-o în orizont.

Îmi place? Vreau să schimb ceva? Și mai ales – POT SĂ O FAC – pe lângă toate celelalte roluri cu care mă confrunt zi de zi?

Eu cred că fiecare copil are nevoie de o mamă împăcată cu sine, încrezătoare în forțele și în deciziile ei, care-și potrivește costumul de mama cu mare tact și într-un mod autentic. Un MODEL.

Vreau eu să fiu modelul copilului meu?

Vreau să mă ia ca punct de referință atunci când va fi adult?

Sursa foto