-
Ce fac eu de 1 Iunie (5 idei și două bonus clasate pe gen)
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] Știu că nu m-a întrebat nimeni și e cel puțin ciudat să mă apuc să mă întreb singură și tot eu să răspund. Dar ca în orice banc cu Leana și Costel, există o explicație. Noi, ca familie, ne urnim tare greu din casă. Că așa…
-
Doar părul, părul din ochi rămâne
Ați văzut vreodată filmul The ring (Inelul)? E un film vechi, horror, în care niște tineri se uită la un film, nu mai știu exact acțiunea – de parcă la un film horror sau porno contează acțiunea, iar la un moment dat iese din televizor o tipă îmbrăcată în alb și cu părul pe față. Tinerii urlă, popcornul sare din castron, pentru că faza cea mai speriecioasă din film stă fix în partea în care fetei nu i se vede fața și ar putea fi oricine. În cazul în care prin 2002 făceați altceva decât să rămâneți traumatizați pe viață ca mine, vă pun aici o fotografie explicită, ca să…
-
Înfruntă-ți frica și vei crește copii puternici!
Legenda spune că atunci când mama a aflat că are iar, fată nu a plâns dar nici prea bine nu i-a căzut. Mai mult sau mai puțin conștient, mamele își proiectează atât temerile cât și așteptările în copii. Își doresc să fie băiați, că aparent, genul masculin are viața mai ușoară. Nu știu din ce film se trage că mie mi se pare extrem de relativă treaba asta cu ”viață ușoară”/ ”viață grea”. Eu n-aș putea să fac ceea ce face soțul meu la birou, nici într-un milion de ani, iar asta face să pară greu. Dar nici ce fac eu nu e tocmai simplu, iar el sigur n-ar face-o…
-
O mamă singură pe străzile din Londra (II). 3 lucruri pe care le-am învățat călătorind singură
Din ciclul – ce nu ți s-a spus înainte să devii mamă sau ce nu știai înainte să rămâi însărcinată, am aflat și eu câteva lucruri interesante de când am plecat singură în Londra. Și nu mă refer la faptul că în doi trece timpul mai repede la rând la avion sau poți să te decizi mai rapid asupra parfumului pe care vrei să ți-l cumperi din Duty Free. Fotografiile, între selfie și pozatul cu maimuța În primul și în primul rând, toate fotografiile cu tine sunt selfie-uri. Nu sunt eu mare fan fotografii cu mine, ba din profil cu Big Ben-ul în dreapta, ba din față să nu mi…
-
Regulile educă, iar excepțiile întăresc relațiile dintre noi
Abia așteptasem ziua de sâmbătă să mă prindă și pe mine ora 8 în pat. Visam la mirosul de așternut răcoros, la mușchii ce mi se vor întinde leneși pe saltea, la ochii ce mi se vor deschide încet, relaxați. – Mamiii, se aude ușor în urechea dreaptă. – Hîîîîî….., răspund eu în chineză. – Mamiiiiiiii, repetă vocea ca un ecou. – Da, Beti, răspund ca să nu prelungesc agonia. – Putem lua înghețată? – Acuma nu. Dimineața nu se mănâncă înghețată. – Păi noi vrem înghețată. – Am înțeles. Dar mâncăm mai încolo înghețată. A plecat. Eu am rămas cu un colțișor de gând că nu e tocmai liniștitor…
-
Cum a fost la Londra?
Pentru cei care au deschis radioul mai târziu, săptămâna trecută am fost plecată 5 zile la Londra. – Fără copii și fără soț? – Da. – Adică, singură? – Da. Am stat la o prietenă. – Ahhh, așa da. Iar la toate mamele le-a venit inima la loc. – Și, cum a fost? – Hmmmm, bine…. Mă tot gândesc de ceva vreme, cum să pun în cuvinte cum a fost la Londra. A fost frig, a plouat rău, a fost impresionant, am fost pusă față în față cu propriile mele temeri, mi-au apărut altele, am intrat în diverse conflicte interioare, le-am rezolvat umblând prin parcuri, gândind și analizând foarte mult.…
-
Ce cauți tu în viața mea?
– Eu nu știu cum de ne-am înțeles noi, îmi spune Olga într-o seară. – Cum adică? – Cum am devenit noi prietene așa bune? Că mie mi se zice mereu că am o personalitate dificilă, completează ea. Nici nu știu cum mi-aș putea găsi cuvintele să explic logic ce numai inima vorbește. Cum e posibil să nu ne vorbim cu lunile și-atunci când ne auzim să continuăm discuția exact din punctul de unde am lăsat-o ultima dată? Să ne vorbim fără teama de a fi interpretate, să treacă timpul cu orele și nouă să ni se pară secunde. Să ne acceptăm așa cum suntem, imperfecte, cu greșeli și neînțelese. Și…
-
O mamă singură pe străzile Londrei (I)
– Respiră, Dina! Respiră! Spui mereu să ne oprim și să respirăm, iar tocmai tu nu te mai oprești. Stai un moment și respiră! M-am oprit în loc cu harta-n mână. Vizitează tot ce poți! auzeam în urechi ultimele cuvinte ale ”omului meu de bază”. Imaginează-și că ceea ce vezi acum stă la baza întregii noastre istorii. De aici a început aproape totul. – Dar mie nu-mi plac muzeele! – Doar știi că nici mie nu-mi plac muzeele. Și totuși, când eu le-am vizitat mi s-a părut totul extraordinar de frumos. Creierul limbic funcționează ca un ceas elvețian Ca o limbă lipicioasă, ba dulce, ba amară sunt luată pe sus…
-
Povestea momentului de libertate (adaptare din viața unei mame)
Preambul Probabil e al 5642 articol despre cum mamele îți propun ceva și iese cu totul și cu totul și cu totul ALTCEVA. Și al 7845 articol în care timpul e relativ, nu ne aparține, iar scăparea stă la colțul numit “0 (zero) așteptări”. Și acum, povestea A fost o dată ca niciodată, că de n-ar fi nici că s-ar povesti și nici femeile frustrate nu erau, a fost o perioadă în viața unei mame care nu-și mai vedea capul de treburi, liste, drumuri prin oraș, copii de dus și de luat de oriunde și de peste tot, trafic blocat și carne hormonată în galantar. Iar această perioadă se numea…
-
Există date în calendar și există date importante în calendar. Azi e una dintre acelea.
Azi se împlinesc 8 ani de când ne-am căsătorit. Nu voi scrie o scrisoare de dragoste celui care îmi stă alături de 14 ani. Aceste lucruri țin de cel mai înalt nivel al comunicării în cuplu, respectiv comunicarea intimă care ar trebui să se facă doar între cei doi implicați în relație. (Acesta este unul dintre motivele pentru care acele mesaje de iubire trimise pe Facebook, în văzul tuturora, sunt greu digerabile de către unii dintre noi. E ca și cum te găsești în dormitorul omului fără să vrei) Putem sărbători iubirea în orice zi De multe ori se spune că nu e nevoie de o zi de naștere, de…
S-ar putea să-ți placă și
Băiatul care aduce flori
Familia noastră cea de toate zilele
Bărbații voștri vă ajută la treburile casnice?
