Când inima lui e ruptă, iar tu nu mai poți face nimic

E seară și mă îndrept să-l iau pe Andre de la școală. Parchez, mă vede, vine fericit spre mine.

– Mi-a fort super dor de tine! îi spun, îmbrățișându-l.

El nu răspunde, știu că el n-a apucat să se gândească la mine. Școala, doamna, prietenii mă surclasează în orele în care nu e acasă.

Conduc și mai trag cu ochiul la el, în oglinda retrovizoare. El mă vede și zâmbește.

– Mami, data viitoare când o să am bani, o să-mi cumpăr și eu ceva de la târg.

Eu nu înțeleg nimic.

– Data viitoare? Care dată viitoare?

– A fost la noi la școală un târg cu mâncare.

– Da, știu, am primit email.

– Și copiii și-au cumpărat de mâncare, iar eu n-am avut bani.

– Păi trebuia să-ți dau bani?

– Da. Ne-a spus doamna, dar eu am uitat să-și zic. Data viitoare n-o să mai uit.

Că mi s-a rupt inima în mii de bucăți, c-am rămas fără aer pentru câteva secunde și era să mor la propriu de durerea lui, e puțin spus. Îmi venea să dau timpul înapoi, să șterg totul cu buretele, dar nu se mai putea face nimic.

Am respirat de câteva ori, m-am chinuit să nu intru în defensivă.

Îmi era ciudă c-a uitat, îmi era ciudă că nu mi-a trecut mie prin cap să-i dau bani, îmi era ciudă că nu mi-a spus nimeni că trebui să-i dau bani.

Cum rezolv? Ce e de învățat? Există vreo lecție? Ce mai pot salva?

– Iubirea mea, și tu ce-ai făcut în timp ce copiii erau la târg?

– M-am dus afară, nu era nimeni, iar apoi m-am dus în clasă și mi-am așteptat colegii.

– Singur?

– Da, singur.

Abia mă abțineam să nu plâng.

– Și cum te-ai simțit?

– Rău. Dar acum sunt bine. Data viitoare n-o să mai uit. Și-o să vreau să-mi cumpăr orez cu lapte și-un biscuite.

Aș fi vrut să-i spun că-i fac eu tot orezul cu lapte din lume, mai bune decât toate orezurile posibile. Dar cu ce l-aș fi ajutat?

El voia atunci, cu colegii lui, iar lecția de a nu mai uita a fost înțeleasă.

– Îmi pare tare rău că s-a întâmplat așa, Andre.

– Apoi a venit Mara și mi-a dat 10 lei.

– De ce?

– Că i s-a făcut milă de mine.

– I s-a făcut milă sau i-ai cerut tu?

– Bine, i-am cerut eu.

– Și de ce nu ți-ai cumpărat nimic?

– Că se sunase și n-am mai apucat.

– Mâine să-i dai banii înapoi, te rog.

Mi-a revenit suflul. Copilul acesta pentru care aș fi murit de mila lui a știut cum să supraviețuiască. I-a trebuit ceva timp să-și urnească curajul de a cere, dar niciodată nu e prea târziu să-ți înveți lecția:

– atenție și concentrare continuă

– cere ajutorul în caz de nevoie

Când inima lui e ruptă, iar tu nu mai poți face nimic, nu fă nimic! Decât ascultă!

Sursa foto