-
Am reușit!
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text]O să fac cu voi un exercițiu astăzi, e pentru voi, eu doar îl înlesnesc. Ce-ați simțit când ați citit prima dată titlul articolului? Ce v-a zis mintea? Că sigur v-a zis instant ceva. Apoi, mai stați puțin cu asta și ascultați-vă și inima. Ce vă zice…
-
Nimeni nu vrea să fie un părinte rău
Nici măcar părinții aceia care își abuzează copiii, când sunt confruntați le este foarte greu să recunoască faptul că și-au bătut copiii sau i-au lăsat flămânzi. Creierul nostru are capacitatea incredibilă de a produce povești doar pentru a ne salva și a ne feri de a trăi emoții negative. Sunt absolut convinsă că ori de câte ori le-ați povestit părinților ce efect au avut anumite cuvinte spuse la furie pe când voi erați copii, primul lucru a fost să nege. – Cine, eu? Nu-mi amintesc. Sau, dacă își amintesc fapta, nu-și amintesc să fi fost atât de grav cum a rămas întipărită la voi în minte. Și nu e că…
-
– Băi, mami, vorbește și tu frumos!
Toată ziua s-au certat. – Hai să jucăm Jenga! le-am propus eu. – Daaaa, Jengaaaaa, au strigat ei în cor. Ce bine, vor amândoi același lucru, mi-am spus eu în șoaptă, fericită. Unul a început să facă turnul, iar celălalt să-și construiască un tanc din piese. Momentul în care unul a început să țipe, iar celălalt să fure piese stătea la o milisecundă. Doi au renunțat la Jenga în favoarea tancului, și așa am apucat să jucăm Bandito. Până când și celălalt a vrut Bandito și ne-a furat cartea principală. Iar am strâns rândurile și am luat-o de la capăt. Prieteni pentru totdeauna, da? – Mami, hai să ne prinzi!…
-
Când inima lui e ruptă, iar tu nu mai poți face nimic
Când e mic și neajutorat, noi suntem mereu acolo să-l îmbrăcăm, să-i umplem farfuria, să-i citim, să-l distrăm. Când cresc și nu mai e chiar totul în controlul nostru, vine uraganul. Pe de o parte știm că trebuie să-l lăsăm să-și învețe lecțiile, pe de altă parte murim câte un pic pentru durerea lui. Abia atunci se vede cât de matur suntem ca părinte, cât de responsabil am educat copilul de lângă noi. E seară și mă îndrept să-l iau pe Andre de la școală. Parchez, mă vede, vine fericit spre mine. – Mi-a fort super dor de tine! îi spun, îmbrățișându-l. El nu răspunde, știu că el n-a…











