Nu vă mai bateți copiii!

Nu știu câți dintre voi își bat copiii, dacă-și bat copiii, sper să nu, sper că data aia când le-ați dat o palmă la fund să fi fost doar o scăpare care nu s-a mai repetat.

Iar în cazul în care considerați totuși că bătaia e ruptă din rai, faceți un simplu exercițiu de imaginație: sunteți legați de mâini și de picioare iar cineva vă bagă cu forța pe gât linguri cu ciorbă. Și pentru că refuzați, că ciorba nu e pe gustul vostru luați o palmă la fund ca să nu vă mai moftoriți și data viitoare.

Nu v-am convins?

Vă mai dau un exercițiu de imaginație: sunteți în clasa a IV-a  și n-ați înțeles problema de logică de la matematică. Ați luat o notă proastă, iar acasă vă așteaptă o mamă de bătaie ca să vă intre bine în cap că școala nu e de joacă și că părinții se chinuie zi de zi pentru voi.

Exact cum se întâmplă și în lumea reală a adulților: mergem la serviciu, scriem un email greșit, iar șeful ne ia la bătaie ca să fim mai atenți data viitoare.

Sau avem o zi proastă la birou, venim acasă nervoși și trântim totul în jur, ca apoi să primim niște palme la fund ca să ne liniștim și să păstrăm liniștea în familie.

Sigur și vouă vi se întâmplă la fel

Dimineața, când duc copiii la școală îmi place tare mult să-i ascult pe băieții de la Kiss Fm. Sunt amuzanți și-mi încep ziua bine dispusă. Zilele trecute vorbeau de cazul unui tată de pe la Constanța (cred) care s-a filmat în timp ce-și bătea cei doi copii pentru a o face pe soția lui să revină acasă.

Sunt foarte multe probleme în situația descrisă mai sus, dar ceea ce m-a revoltat extrem de mult, atât de mult încât le-am scris mesaj pe WhatsApp a fost un ascultător care a intrat în direct și-a spus cam așa:

– Există o palmă – două pe care le dai cu scopul de a educa copilul și există bătaie în care nenorocești copilul.

Unul dintre cei doi prezentatori întreabă:

– Dumneavoastră ați văzut filmul?

– Nu, nu mă pot uita la așa ceva. Sunt și eu tată și m-aș enerva pe individ foarte tare.

În continuare credeam că cineva îi va spune că e complet greșit să crezi că există bătaie în scop educativ și bătaie în scop de maltratare.

Dar, nu!

Prezentatorul continuă:

– Dacă v-ați fi uitat, ați văzut că bărbatul își bătea copiii foarte rău. Nu vorbim de două palme.

Inspirăm, expirăm, inspirăm, expirăm

Să ne menținem calmul.

Dragii mei, NU EXISTĂ BĂTAIE ÎN SCOP EDUCATIV. Orice bătaie, că e o palmă la fund chiar dacă copilul n-a simțit-o, o îmbrânceală, o urecheală, orice tip de atingere care nu este îmbrățișare și nu este făcută cu drag este abuzivă. Și pusul pe scăunelul rușinii este abuz și maltratare, darămite două palme?

Și nu înțeleg cum nu se spune asta clar și răspicat pe un post public de radio. Cum poți să accepți, să te audă o țară întreagă spunând că există bătaie în scop educativ?

Când avem atâtea probleme cu violența domestică, când duduie internetul de povești cu educatoare care maltratează copiii, tu să afirmi și să accepți că există bătaie în scop educativ?

Autoritatea nu se impune, ci se câștigă

Bătaia induce teamă, scade încrederea în sine și respectul către autoritatea părintească. Sunt mamă de doi copii și știu cât e de greu să-i crești în zilele noastre, astăzi, într-o societate care dă pe dinafară de cursuri de parenting, cărți de specialitate și poze cu mame perfecte pe internet.

De cele mai multe ori e mai simplu să dai o palmă decât să-l iei în brațe în mijlocul unei crize.

Dar întotdeauna luatul în brațe, mai ales într-o situație de criză, va face minuni. ÎNTOTDEAUNA!

Nu există educație mai bună decât luatul în brațe.

Copilul meu cel mare, ieri, n-a vrut să-și facă tema. A dat cu caietul de masă, s-a supărat pe mine că nu-i dau tableta, mi-a strigat că-s mamă rea și să-l las în pace.

Aș fi putut lejer să-i dau vreo două palme, mi-ar fi fost mult mai simplu. Probabil l-aș fi liniștit pe loc, și-ar fi făcut tema, iar eu i-aș fi cumpărat o înghețată ca să ne împăcăm.

Pe termen lung, însă, i-aș fi scăzut încrederea în sine, i-aș fi hrănit frica de autoritate sau l-aș fi transformat într-un copil rebel care face ce vrea el, ca să se răzbune pe mine.

Iar eu nu vreau asta.

Eu vreau un copil care ajuns adolescent are capacitatea de a lua deciziile corect, atunci când eu voi avea influență minimă asupra lui. Nu vreau ACUM un copil obedient, vreau MÂINE un adolescent de încredere și echilibrat și POIMÂINE un adult fericit.

Vreau să am o bătrânețe liniștită lângă soțul meu și nu chinuită cu un copil care nu-și găsește rostul în viață.

Iar pentru asta nu-mi bat copilul, nici măcar nu-l ating decât să-l iubesc și să-l îmbrățișez.

În schimb, impun limite, clare și cu autoritate, care nu-mi sunt simplu de impus, dar e singura manieră de supraviețuire.

Nu știu ce va fi peste 3-4 ani, peste alți 13 sau 14, dar nimeni și nimic nu-mi poate spune că bătaia are formă educativă.

Nimeni și nimic! Oi face eu multe greșeli ca părinte, am și făcut deja vreun milion, dar niciodată nu-mi voi bate copiii ca să-i educ.

Ci din contră, în cele mai joase momente eu îi voi lua în brațe și-i voi iubi. Necondiționat.

Pentru că iubirea e gratis, psihologul e 200 lei/ ședința.