Ce cauți tu în viața mea?

– Eu nu știu cum de ne-am înțeles noi, îmi spune Olga într-o seară.

– Cum adică?

– Cum am devenit noi prietene așa bune? Că mie mi se zice mereu că am o personalitate dificilă, completează ea.

Nici nu știu cum mi-aș putea găsi cuvintele să explic logic ce numai inima vorbește. Cum e posibil să nu ne vorbim cu lunile și-atunci când ne auzim să continuăm discuția exact din punctul de unde am lăsat-o ultima dată?

Să ne vorbim fără teama de a fi interpretate, să treacă timpul cu orele și nouă să ni se pară secunde. Să ne acceptăm așa cum suntem, imperfecte, cu greșeli și neînțelese. Și totuși, să ne luăm de mână și să răzbatem prin vieți adolescentine, nebunii târzii și vieți de mame obosite, dar împăcate.

Să ne vorbim din priviri, să ne bată inima de bucurie când ne revedem, să ne îmbrățișăm virtual peste mii de km și să  ne simțim mereu aproape.

Să fim suflete pereche.

Ce cauți tu în viața mea?

Cred că fiecare om apare în viețile noastre cu un scop.

Unii vin să ne trădeze. Astfel învățăm să suferim așa cum n-am știut că o putem face până atunci, să sperăm, să o luăm de la capăt, să iertăm și să lăsăm.

Unii vin să ne iubească. Astfel învățăm ce e încrederea, armonia, înțelegerea și împăcarea.

Unii vin ca să dispară. Să ne amintească din când în când că timpul e cel mai prețios lucru pe care-l putem deține și nimic nu-l mai poate aduce înapoi, mai ales atunci când împlinirea stă la ani lumină distanță.

Iar alții vin să ne scoată din zona de confort. Astfel învățăm unde-i limita și ce stă dincolo de ea. Ne descoperim pe noi, uneori mai slabi, alteori prinzând puteri. Ne consumăm energia revenind în bula noastră confortabilă ca apoi, să ne dăm seama, că împlinirea stă dincolo de linie. Abia acolo înveți cu adevărat cine ești!

Povestea potrivită

– Tu îți dai seama că noi nu ne-am certat niciodată, în toți cei 20 de ani? mi-a spus Olga la ultima noastră întâlnire înainte să plecăm fiecare la casa noastră.

– Pe omul din oglindă nu poți decât să-l iei în brațe și să-l iubești mereu. Mâna ce ți se întinde nu poți decât s-o prinzi, s-o strângi tare, ca să ieși la suprafață. Zâmbetul ce ți se oferă nu poți decât să-l iei cu tine în amintiri. Iar încurajările și orele de ascultare rămân în suflet ca un semn din naștere.

Cu omul din oglinda poveștii tale nu poți decât să mergi mai departe.

“Cartea Destin de mamă este o reprezentare cu tușe ironic-amuzante a vieții de familie de astăzi, precum și a universului interior al femeii contemporane, răvășite și supraîncărcate. Dina a găsit soluția de a te lăsa, ca femeie, în ghidajul instinctului și al intuiției feminine, recunoscute ca fiind salvatoare, plus o bună educație – adică ceea ce știi după ce ai uitat tot.” (Oana Moșoiu, soră, trainer, voluntar, profesor, mamă ș.c.l)

Sursa foto