Toată lumea ar trebui să aibă un prieten care să sară cu tine numai ca să te țină de mână să-ți dea curaj! Despre prietenii și iubire aș putea vorbi o viață, subiectele cele mai provocatoare din care mi-am luat cele mai multe lecții. Se spune că e nevoie să dai drumul celor care nu [...]
Anul acesta a fost anul în care am pierdut cei mai mulți prieteni. Unii au plecat fizic din această viață, majoritatea au plecat din viața mea. Eu nu mă leg de obiecte cum mă leg de oameni. Până acum mă defineam ca având profil de obsedat. Până la urmă, se împlinesc vreo 30 de ani [...]
Sunt în mașină cu fetița mea de 6 ani și îmi povestește ceva de la grădiniță. - Mami, Ioana mi-a spus că mâine îmi aduce un cadou la grădi. - Păi și tu ai crezut-o? - Da.... - De ce? - Că Ioana e prietena mea. Primul instinct după răspunsul acesta a fost să-i zic: [...]
Prietena mea ce mai bună, știți voi, prietena aia pe care o suni pentru orice, cu care ai copilărit sau parcă v-ați știi de o viață, prietena aceea care n-ar spune niciodată nu pot și care oricând are un cuvânt de încurajare pentru tine, cu care te înțelegi din priviri și cu care dacă nu [...]
Când n-o să mai fie despre sinceritate acest blog, îl voi închide și mă voi apuca de altceva. Până atunci, nu am să vă mint spunându-vă că a fost cea mai frumoasă, calmă și relaxantă săptămână din viața mea. A nins nebunește, s-au închis școlile, am rămas blocată în casă alături de copii și fără [...]
În 2015 am suferit cumplit după o prietenie pierdută. Atât de mult încât luni întregi m-am întrebat: oare am greșit eu cu ceva? Să-i spun? Și ce să-i spun? Cum să-i explic ceva ce ea probabil nu va înțelege? Că dacă ar fi înțeles, cu siguranță n-ar fi făcut. O să-i spun Irina, dar poate [...]
Locuia odată într-un orășel frumos de munte o fetiță pe nume Mara. Tatăl ei pleca la muncă înainte ca ea să se trezească dimineața și se întorcea seara, târziu, apucând doar să-i spună: - Noapte bună, draga mea și s-o mângâie ușor pe păr. Mama ei lucra la spitalul din oraș. Avea grijă de oamenii [...]
Sunt Dina și mi se mai spune „Baba Dina”. Pentru că în facultate dădeam în cărți și le povesteam fetelor despre un blond cu ochi albaștri la un drum de seară. Nu știu care era rata de succes, dar se cam făcea coadă la mine la cameră. Semn că nu vorbeam chiar prostii. Cam așa [...]
- Eu nu știu cum de ne-am înțeles noi, îmi spune Olga într-o seară. - Cum adică? - Cum am devenit noi prietene așa bune? Că mie mi se zice mereu că am o personalitate dificilă, completează ea. Nici nu știu cum mi-aș putea găsi cuvintele să explic logic ce numai inima vorbește. Cum e posibil [...]
Se spune prin cărțile unora mai deștepți ca mine că bărbații se nasc cu capacitatea de autopunctare, pe când la femei aceasta lipsește cu desăvârșire. De vină ar fi tot testosteronul care transformă orice muscă într-un minizeu. Cel puțin în reflexia din oglindă. Dacă bărbatul vine de la serviciu obosit, se aruncă pe canapea, în [...]
