-
Toată lumea ar trebui să aibă un prieten care să sară cu tine numai ca să te țină de mână să-ți dea curaj!
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text]Toată lumea ar trebui să aibă un prieten care să sară cu tine numai ca să te țină de mână să-ți dea curaj! Despre prietenii și iubire aș putea vorbi o viață, subiectele cele mai provocatoare din care mi-am luat cele mai multe lecții. Se spune că…
-
Anul despărțirilor. Anul iubirii.
Anul acesta a fost anul în care am pierdut cei mai mulți prieteni. Unii au plecat fizic din această viață, majoritatea au plecat din viața mea. Eu nu mă leg de obiecte cum mă leg de oameni. Până acum mă defineam ca având profil de obsedat. Până la urmă, se împlinesc vreo 30 de ani de când m-am îndrăgostit iremediabil, așa cum credeam eu, de Axl Rose. O dată ce mi se punea pata pe un gest, pe un zâmbet, pe o mișcare, nici nu trebuia să fie omul întreg, dezvoltam în jurul acestui lucru o emoție, o stare, o obsesie ce nu mai îmi dădea pace. Și îmi cream…
-
Să crezi în prietenie cu totul e dovadă de curaj pur!
Sunt în mașină cu fetița mea de 6 ani și îmi povestește ceva de la grădiniță. – Mami, Ioana mi-a spus că mâine îmi aduce un cadou la grădi. – Păi și tu ai crezut-o? – Da…. – De ce? – Că Ioana e prietena mea. Primul instinct după răspunsul acesta a fost să-i zic: – Nu poți să ai încredere în tot ce spun cei din jurul tău. Dar am preferat să tac. Încrederea nu e o lecție dintr-un manual pe care-l studiezi la școală. Încrederea o simți, o câștigi sau o pierzi, a avea încredere în cineva e o alegere. Și nu oare, tot noi ne educăm copiii…
-
Cea mai bună prietenă
Prietena mea ce mai bună, știți voi, prietena aia pe care o suni pentru orice, cu care ai copilărit sau parcă v-ați știi de o viață, prietena aceea care n-ar spune niciodată nu pot și care oricând are un cuvânt de încurajare pentru tine, cu care te înțelegi din priviri și cu care dacă nu te vezi cu anii când vă revedeți luați povestea de unde a rămas, prietena asta a mea e plecată de foarte mulți ani în Londra. Ieri, după foarte multe luni de liniște, i-am scris și ne-am apucat să vorbim minute în șir. Ce bine a fost! Nu că ne-am fi spus chestii super adânci și…
-
Sunt cea mai bună mamă pentru copiii mei!
Când n-o să mai fie despre sinceritate acest blog, îl voi închide și mă voi apuca de altceva. Până atunci, nu am să vă mint spunându-vă că a fost cea mai frumoasă, calmă și relaxantă săptămână din viața mea. A nins nebunește, s-au închis școlile, am rămas blocată în casă alături de copii și fără soț acasă. Atât de singură cu toate treburile de mamă și mai apoi de mine ca om, copil și ce-oi mai fi printre, încât orice minut liniștit la 12 noaptea mi s-a părut singura confirmare că mai pot și încă nu am clacat cu totul. La mijlocul săptămânii m-a luat răceala. Nopțile le-am dormit greu…
-
Prietenia mea pierdută. Prietena din mine regăsită
În 2015 am suferit cumplit după o prietenie pierdută. Atât de mult încât luni întregi m-am întrebat: oare am greșit eu cu ceva? Să-i spun? Și ce să-i spun? Cum să-i explic ceva ce ea probabil nu va înțelege? Că dacă ar fi înțeles, cu siguranță n-ar fi făcut. O să-i spun Irina, dar poate purta orice alt nume. Irina este portugheză, mai mare decât mine cu câțiva ani. Are doi copii și-l iubește pe Andre ca pe propriul ei fiu. Locuiește într-o casă frumoasă, este soția unui expat și atunci când nu se ocupă de copii acasă, face voluntariat la diferite organizații românești și internaționale. Pentru mine este un…
-
Mara și păpușa din cutie
Locuia odată într-un orășel frumos de munte o fetiță pe nume Mara. Tatăl ei pleca la muncă înainte ca ea să se trezească dimineața și se întorcea seara, târziu, apucând doar să-i spună: – Noapte bună, draga mea și s-o mângâie ușor pe păr. Mama ei lucra la spitalul din oraș. Avea grijă de oamenii bolnavi, pe unii îi hrănea, pe alții îi sprijinea. – Am program de oferit zâmbete, spunea ea în glumă, vorbind despre serviciul ei. Venea mai devreme-acasă. Avea de pregătit mâncare și de pus casa la punct. Mara o aștepta mereu, în fața casei sau la geam. Îi era dor și drag s-o vadă venind spre…
S-ar putea să-ți placă și
Prețuiți-vă copiii!
Ce gen are stresul?
Diferența între activ și pasiv este de 80%
-
Cred că undeva, în univers, planetele se aliniază. Dar nu de capul lor
Sunt Dina și mi se mai spune „Baba Dina”. Pentru că în facultate dădeam în cărți și le povesteam fetelor despre un blond cu ochi albaștri la un drum de seară. Nu știu care era rata de succes, dar se cam făcea coadă la mine la cameră. Semn că nu vorbeam chiar prostii. Cam așa mi-am petrecut copilăria. Dădeam în cărți la toată lumea, cosând vise: cine iubește pe cine, cine pleacă de unde, dacă iau bac-ul, dacă plec la mare. Printr-a șaptea m-am lăsat de carne. Citisem undeva că vegetarienii pot atinge mai ușor starea de zen, nirvana, de a citi în stele și de a-și asculta instinctul. După…
-
Ce cauți tu în viața mea?
– Eu nu știu cum de ne-am înțeles noi, îmi spune Olga într-o seară. – Cum adică? – Cum am devenit noi prietene așa bune? Că mie mi se zice mereu că am o personalitate dificilă, completează ea. Nici nu știu cum mi-aș putea găsi cuvintele să explic logic ce numai inima vorbește. Cum e posibil să nu ne vorbim cu lunile și-atunci când ne auzim să continuăm discuția exact din punctul de unde am lăsat-o ultima dată? Să ne vorbim fără teama de a fi interpretate, să treacă timpul cu orele și nouă să ni se pară secunde. Să ne acceptăm așa cum suntem, imperfecte, cu greșeli și neînțelese. Și…
-
Cafeaua de la 10 – Ce fac mamele când nu mai pot
Se spune prin cărțile unora mai deștepți ca mine că bărbații se nasc cu capacitatea de autopunctare, pe când la femei aceasta lipsește cu desăvârșire. De vină ar fi tot testosteronul care transformă orice muscă într-un minizeu. Cel puțin în reflexia din oglindă. Dacă bărbatul vine de la serviciu obosit, se aruncă pe canapea, în timp ce savurează cu o bere în mână cutia cu nimic, femeia își toarnă a patra cafea din zi, mănâncă un colț de pâine în timp ce bagă la spălat, amestecă în mâncare, repetă cu cel mare lecția despre munți și ape la geografie, iar celui mic îi explică miracolul Nașterii lui Iisus Hristos. Tocmai…
