-
O mamă singură pe străzile din Londra (II). 3 lucruri pe care le-am învățat călătorind singură
Din ciclul – ce nu ți s-a spus înainte să devii mamă sau ce nu știai înainte să rămâi însărcinată, am aflat și eu câteva lucruri interesante de când am plecat singură în Londra. Și nu mă refer la faptul că în doi trece timpul mai repede la rând la avion sau poți să te decizi mai rapid asupra parfumului pe care vrei să ți-l cumperi din Duty Free. Fotografiile, între selfie și pozatul cu maimuța În primul și în primul rând, toate fotografiile cu tine sunt selfie-uri. Nu sunt eu mare fan fotografii cu mine, ba din profil cu Big Ben-ul în dreapta, ba din față să nu mi…
-
Cum a fost la Londra?
Pentru cei care au deschis radioul mai târziu, săptămâna trecută am fost plecată 5 zile la Londra. – Fără copii și fără soț? – Da. – Adică, singură? – Da. Am stat la o prietenă. – Ahhh, așa da. Iar la toate mamele le-a venit inima la loc. – Și, cum a fost? – Hmmmm, bine…. Mă tot gândesc de ceva vreme, cum să pun în cuvinte cum a fost la Londra. A fost frig, a plouat rău, a fost impresionant, am fost pusă față în față cu propriile mele temeri, mi-au apărut altele, am intrat în diverse conflicte interioare, le-am rezolvat umblând prin parcuri, gândind și analizând foarte mult.…
-
Ce cauți tu în viața mea?
– Eu nu știu cum de ne-am înțeles noi, îmi spune Olga într-o seară. – Cum adică? – Cum am devenit noi prietene așa bune? Că mie mi se zice mereu că am o personalitate dificilă, completează ea. Nici nu știu cum mi-aș putea găsi cuvintele să explic logic ce numai inima vorbește. Cum e posibil să nu ne vorbim cu lunile și-atunci când ne auzim să continuăm discuția exact din punctul de unde am lăsat-o ultima dată? Să ne vorbim fără teama de a fi interpretate, să treacă timpul cu orele și nouă să ni se pară secunde. Să ne acceptăm așa cum suntem, imperfecte, cu greșeli și neînțelese. Și…
-
O mamă singură pe străzile Londrei (I)
– Respiră, Dina! Respiră! Spui mereu să ne oprim și să respirăm, iar tocmai tu nu te mai oprești. Stai un moment și respiră! M-am oprit în loc cu harta-n mână. Vizitează tot ce poți! auzeam în urechi ultimele cuvinte ale ”omului meu de bază”. Imaginează-și că ceea ce vezi acum stă la baza întregii noastre istorii. De aici a început aproape totul. – Dar mie nu-mi plac muzeele! – Doar știi că nici mie nu-mi plac muzeele. Și totuși, când eu le-am vizitat mi s-a părut totul extraordinar de frumos. Creierul limbic funcționează ca un ceas elvețian Ca o limbă lipicioasă, ba dulce, ba amară sunt luată pe sus…
S-ar putea să-ți placă și
La voi curge apa?
Mâncarea are gust mai bun când e servită în familie
Al treilea copil: soțul
