Un borcan numit sos bio bolognese pentru spaghetti

Am căutat ieri o jumătate de oră un borcan cu sos de spaghetti bolognese, bio, fără carne.

Acum 2 zile am plecat la magazin să fac câteva cumpărături. De fapt, fără să-mi dau seama, m-am dus după Stikeez. N-am crezut că voi deveni în câțiva ani mama aceea disperată de la casă care întreabă nervoasă:

– Nu-mi dați Stikeez?

– Doar pe ăștia?

– Am și un borcan bio de sos de spaghetti, pentru ăsta nu-mi dați?

– Nu vă supărați, îmi dați mie Stikeezii dacă nu-i vreți?

Cum spuneam, m-am dus să iau pâine. Iar am intrat cu mâinile în buzunar – o pâine o iei într-o mână – și-am ieșit cu un căruț plin, pescuit de pe drum.

Și cum mă plimbam printre rafturi, că pâinea e fix la intrare și na, bați atâta drum fără să te uiți ce a adus nou la magazin, am dat peste niște carne tocată de vită. Fapt ce mi-a amintit că mă enervează într-un raft acasă niște foi de lasanha. Mă enervează de mor. Că-mi ocupă spațiu și nu văd făina de răul lor.

Și nervoasă cum eram, că mi-am amintit de foile de lasanha, am cumpărat caserola de carne. Apoi, mi-am amintit că lasanha e grasă, că are nevoie de sos bechamel cu smântână la care noi am renunțat și de sos și de brânză. Am mai stat 10 minute să mă decid.

– Faci sau nu faci lasanha?

– Bine, fac! Foile alea chiar mă enervează în raft. Ori le fac ori le arunc.

Mi-am umplut coșul cu smântâna lichidă și mozzarela rasă și-am ajuns la raftul cu borcane. Ca să-mi iau sosul la care voi adăuga carnea.

Doar că n-am avut ce face și-am citit eticheta. Și de aici mi se termină filmul. Că știu sigur că avea zahăr și bănuiesc că nu l-am mai cumpărat. Nu-mi amintesc dacă m-am gândit la o soluție de mijloc. Cred că nu.

Spaghetti cu de toate, fără sos bio bolognese fără carne

Aseară, am ajuns acasă pe la 8 jumate. Beznă, ploaie, tiruri, Centura Bucureștiului, lumini, copii obosiți, eu nu văd bine seara, foame mare, frigider gol.

– Copii, vă fac paste.

– Da, da, ce bine, ce bine!

– Paste cu sos și cărniță!

– Da, da, ce bine!

Unde-i sosul? Sosul pentru paste bio fără carne? Perfect pentru meniul de azi. Unde-i sosul?

Am scos rafturile. Tot ce era pe raftul de sus, de jos,din mijloc, din dreapta, din stânga. Naiba m-a pus să am bucătăria mare. Din garaj: caută după făină, în spatele zahărului.

– Unde-i sosul?

– Nu e sosul!

– Ce faci, mami?

– Caut sosul!

– Ce sos?

– Care sos?

– Eu nu vreau soooooooooooooooos!!!

Femeia-i complicată? Oh, nu!

Am pus pastele la fiert.

Într-o oală am pus jumătate de cutie de sos de roșii simplu, am adăugat mult oregano, busuioc și mentă. Practic toate plantele pe care le avem disponibile în bucătărie. Am adăugat niște felii de carne (pentru sandviș), le-am amestecat și noroc cu mozzarela pusă pe deasupra care a dat cinei un gust fantastic de ne-am lins toți trei pe degete.

Acuma ce să zic? Bine că n-am luat sosul? Bine că nu m-am certat cu casierul pentru un Stikeez în plus?

 

Sursa foto

By Published On: 25/09/2018Categories: Stil de viață0 Comments

Share This Story!

Leave A Comment