Copilul nostru are dreptul la o viață digitală
Spune Anca Velicu, cercetător al Institutului de Sociologie din cadrul Academiei Române.
Și m-a pus un pic pe gânduri.
N-am privit niciodată accesul la ecrane ca pe un drept pe care eu l-aș putea încălca vreodată. Îmi las copiii la ecrane, dar cu timp contorizat și uneori cu conținut verificat.
Dar pe zi ce trece mi se pare din ce în ce mai complicată problema ecranelor la copii.
Uneori ne folosim de ele ca să facem loc de-o cină sau de încă un email, în programul nostru prea încărcat.
Alteori suntem rugați cu cea mai minunată voce din lume:
– Hai, mami, 10 minute, te roooog!
Cine ar putea rezista? N-a murit nimeni de la 10 minute în plus la desene, nu?
Apoi, căutăm informații despre ultima expediție pe Marte și găsim informații absolut incredibile.
Ca mai târziu, să citim despre efectul dezastruos al ecranelor asupra copiilor: lipsă de interes, lipsă de concentrare, somn neodihnitor, obezitate, apatie, vocabular sărac, rezultate slabe la școală și câte altele.
Ce poate fi mai fascinant? Ce poate fi mai periculos?
Nu de puține ori m-am întrebat: care-i limita? care-i secretul? care-i alegerea potrivită pentru uzul de internet și ecrane.
E mult, e puțin 10 minute? Dacă toți au acces la ecrane, ar trebui s-o fac și eu? Sau din contră, ar trebui să fiu eu model pentru ceilalți.
Nu cred că există un răspuns corect, unanim valabil pentru toți copiii din jurul nostru.
Există însă cercetări făcute de-a lungul anilor care ne ajută să tragem anumite concluzii pe care le putem aplica, sau nu, pentru buna dezvoltare a copiilor noștri.
Iar pentru a avea un punct de pornire în analiza noastră, vă invit să completați chestionarul dezvoltat de cei de la EKA (English Kids Academy) care vă va răspunde la întrebarea: ce abordare am ca părinte în relația copiilor cu tehnologia.
În plus, vă va ajuta să înțelegeți ce îmbunătățiri puteți aduce în ecuația: părinte – copil – ecrane.
Câți ani are copilul?
Primul aspect pe care ar trebui să-l avem în vedere atunci când ne întrebăm dacă are sau nu voie copilul la ecrane este vârsta acestuia.
Raluca Ioana Teleanu – Medic Șef Secție Neurologie Pediatrică – Spitalul Clinic de Copii „Dr. V. Gomoiu”, Lector universitar – Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, spune că un copil între 0-3 ani nu ar trebui sub nici o formă să aibă acces la ecrane. În acest interval de vârstă, creierul copilului cunoaște cea mai mare dezvoltare neuronală, dezvoltare ce se face eminamente prin interacțiune umană, de regulă: mamă – copil.
Între 3 și 6 ani, copilul ar trebui să stea în fața unui ecran maxim 30 de minute/ zi.
Între 6 și 9 ani, maxim 60 de minute, iar între 9-12 ani – 90 de minute.
Acum, e important cum jonglăm cu aceste intervale de timp în cursul unei săptămâni, de exemplu. Când copiii merg la școală și sunt deja obosiți, putem limita accesul la ecrane în favoarea unui weekend mai relaxat, la un film în familie.
Care e nevoia copilului?
Un alt aspect pe care ar trebui să-l avem în vedere atunci când discutăm despre ecrane în relația cu copiii este conținutul la care are acces copilul.
Pentru o viață digitală sănătoasă, secretul este integrarea echilibrată în învățarea de zi cu zi.
Un copil de 3 ani care se uită la desene, o face în primul rând pentru divertisment și uneori, că așa îl pune mama.
În acest caz:
– Care este nevoia copilului?
– Să se joace.
Și-atunci, de ce nu s-ar juca părintele cu el, în mod activ, încurajându-i gândirea logică și comunicarea, față de un ecran care-l ține lipit de canapea unde învățarea este înlocuită cu memorarea sau repetarea mecanică a literelor de pe ecran sau a gâștelor din lac.
Aud de multe ori părinți care spun despre copiii lor că au învățat limba engleză din jocurile de pe tabletă. S-a constatat încă, că acești copii puși într-un dialog nu au capacitatea de a forma propoziții sau fraze coerente. Pentru că învățarea se face în mod activ, practic și mai ales, atunci când relația dintre cei părți este de cea mai bună calitate.
Abia pe la 6-9 ani putem discuta de o nevoie reală de informare sau socializare cu colegii de școală. La această vârstă rolul părintelui este de a media integrarea copilului în mediul digital chiar și atunci când avem impresia că se descurcă, completează Anca Velicu.
Ceea ce ne duce la următorul punct:
Care este conținutul consumat pe internet?
Christian Ciocan, Comisar Șef Poliţia Română, Institutul de Cercetare și Prevenire a Criminalităţii mi-a amintit un lucru extrem de important pe care ar trebui să-l avem lipit de orice ecran al copilului:
În spatele unui calculator se află un anonim!
Dacă avem capacitatea de a folosi ecranele în folosul nostru, unde noi avem controlul asupra conținutului pe care-l digerăm, atunci ne putem considera niște oameni fericiți. Însă viața nu e întotdeauna roz. C-am trăi în Paradis!
În fiecare zi, primim cereri de prietenie de la persoane pe care nu le cunoaștem. Există hărțuire pe internet, există jocuri pe calculator extrem de periculoase, există fotografii pe care le punem când suntem plecați în vacanță și pe care hoții abia așteaptă să le vadă. Există orice, dacă vrem să facem rău.
Cum ne putem feri de acestea, dar mai ales cum ne putem proteja copiii?
Lucrurile pot fi simple, dacă ne dorim:
- nu punem fotografii cu noi când suntem în concediu (sau deloc)
- să nu facem cont pe rețelele de socializare copiilor cu vârsta sub limita admisă (la Facebook este 13 ani)
- suntem atenți la orice modificare a comportamentului copilului nostru, asta impune următorul punct
- să avem o relație strânsă, bazată pe încredere cu acesta pentru a preîntâmpina anumite evenimente nedorite
- să nu accepte favoruri, de nici un fel, prin rețelele de socializare
- să știm mereu ce face copilul nostru pe internet, nu în sensul de a-l controla, ci în sensul de a fi prezent în viața lui
Un copil echilibrat emoțional nu va fi o victimă ușoară!
Ce facem dacă am identificat o problemă gravă? E totul pierdut?
Situații de genul acesta:
pot fi foarte greu de gestionat pentru copiii care nu au suportul emoțional al părinților sau pentru părinții care nu au o relație foarte bună cu aceștia.
Salvați copiii, prin Ora de Net, proiect coordonat de Georgiana Rosculeţ – Coordonator Programe Educaţionale „Salvaţi Copiii” oferă suport și sprijin părinților, copiilor chiar și cadrelor didactice care identifică modificări în comportamentul copiilor sau situații pe care nu le pot gestiona corect.
Pe de altă parte, poliția încurajează să vă adresați organelor competente în primul moment în care vă este teamă sau vă simțiți hărțuiți.
Neoplasticitatea, cel mai mare dar de la Dumnezeu
Iar pentru a încheia într-o notă optimistă, oricând vi se pare greu și imposibil, gândiți-vă atât: creierul nostru are capacitatea fantastică de a uita informațiile pe care nu le utilizăm în mod frecvent, considerând că nu avem nevoie de ele și de a învăța lucrurile pe care le facem cu drag, în mod constant.
Dacă azi descoperiți că aveți un copil care nu se poate dezlipi de tabletă, recitiți articolul de mai sus și întrebați-vă:
Ce vreau să învețe copilul meu astăzi? Și care este rolul meu în procesul lui de învățare?
Succes!
Acest articol este scris ca urmare a participării la evenimentul organizat de English Kids Academy, divizia de limba engleză a International House: „Copilul meu şi tehnologiile – oportunități şi riscuri”.
