Ce nu i-am spus bărbatului

Pentru cei care au deschis mai târziu televizoarele, cel care se ocupă în casa noastră de zona tehnică așa cum ar fi schimbatul filtrelor, montatul mașinii de spălat rufe, vase, uscător, pompă submersibilă și altele, ați ghicit…

Sunt eu :)

Și nu pentru că aș vrea să-i diminuez rolul în casă, ci, din contră, pentru că vreau să am o viață decentă cât el este plecat la vânătoare de tigri. Și acuma, între noi fie vorba, ce poate fi mai sexi când vine bărbatul transpirat din pădure și-și găsește femeia cu pânză de păianjen în păr și vată de sticlă în dinți încercând să schimbe filtrele de apă?

Și desigur, epilată și manichiura făcută că doar se știe, nu ne îmbrăcăm pentru ei, ci pentru noi :)

Și acum să vă povestesc testul nr. 3623i7280-=2- al relației noastre de cuplu.

Capitolul: cum el este calm, iar ea îi colorează viața.

Se face că în ziua aceea în care el a plecat la serviciu, iar ea a primit o nouă șansă de a face lucruri normale de femeie la casa omului, adică să coacă 2 tone de ardei și una de vinete, ceea ce am și făcut, să citească și să bea cafea, am făcut și din astea, să-și facă părul și să se admire în oglindă, din astea nu am mai apucat să fac pentru că în momentul în care am intrat în debara să iau mătura ca să curăț bucătăria, mi-am amintit brusc, cum altfel?, că:

– Iaaa, nu am schimbat filtrele la pompă.

– Vai, și ce murdare sunt, mi-a zis neuronul ăla care râde mereu de mine și eu mă încăpățânez să-l bag în seamă. Schimbă-le, neapărat!

– Dar n-ai spus tu că îl chemi pe instalator, iar tu, ca o doamnă ce ești îți vei face face părul și te vei admira în oglindă? Mi-a spus celălalt neuron, prietenul de stat la taclale.

– Și să am apă neagră la chiuvetă? Nici gând!

Și s-a apucat Dina să schimbe filtrele. Doamneeee, de ce eu, de ce acum, de ce din nou????

– Pentru că n-ai înțeles nimic, fiică rebelă! Mai luați o lecție că poate, poate….într-o zi, vei lua notă de trecere, mi-a răspuns Dumnezeu scărpinându-se în barbă.

Păi nu schimbă Dina filtrele peste tot în casă, de ce nu le-ar schimba și pe astea?

Și am închis apa din casă, toate lumea știe că acesta este primul pas când lucrezi cu filtre și am desfăcut primul borcan. A curs apă, multă apă, dar eram pregătită ca o profesionistă cu lighean și cârpe, plus mop, așa că treaba a fost rapidă. M-am dus la chiuvetă, am spălat conștiincios borcanul plin de nisip, am aruncat filtrul la gunoi și l-am pus pe cel nou. Simplu ca bună ziua! Am început să înfiletez din nou cu simț de răspundere ca să nu se scurgă apă și să fac piscină în debara și am dat drumul la apa principală.

Păi să te ții, frățiware, tsunami prin toate încheieturile țevii, fântâni arteziene, Veneția la mine acasă! Curgea apă din toate încheieturile.

Am închis instant apa, m-am dat 2 pași în spate, am tras o înjurătură în portugheză ca să nu mă înțeleagă copila vecinei care era la noi în vizită, copiii mei sunt vaccinați, și am închis și mai bine capacul filtrului. Bine, rău! Apoi, am dat din nou drumul la apă!

Atlantida în devenire!

Zic, nu e de mine asta, nu mai am chef să stau să mă chinui, sunt o doamnă, ce $%# mă-sii, și-l sun pe instalatorul, vecin cu mine.

Și am noroc că omul e chiar disponibil, vin imediat, zice el. Și vine.

Scoate el borcanul, se uită la mine și îmi spune:

– Aici lipsește garnitura, de aia curge. Unde ați pus garnitura?

– Ce garnitură, băiatule? N-am văzut garnitură de când sunt.

– Păi trebuie să fie, că aici nu e.

Caută Dina prin baie, prin debara, se apucă omul cu lanterna să ridice toate rafturile din zonă:

– Doamnă, nu e! Poate ați aruncat-o la toaletă când ați aruncat apa din lighean. Apa murdară, garnitura neagră, poate nu ați văzut-o.

Ce credeți că a făcut doamna Dina?

– Nu vreți să băgați mâna în toaletă, poate o găsiți acolo?

– Bag mâna, la câte pampersuri am schimbat, asta-i problema. Pentru o garnitură și apă curentă în casă, orice!

Și-am băgat mâna. Ciu-ciu garnitura.

– S-a dus cu apa, zice instalatorul.

– Cum să se ducă, garnitura aia nu e așa ușoară să se ducă cu apa, protestez eu.

– Păi unde e ?

– Păi naiba știe! Haideți să cumpărăm alta! propun eu. Fără apă nu am cum să rămân.

– Păi nu se pot cumpăra numai garnituri, trebuie tot sistemul, zice el.

– Stați să-l sun pe soțul meu, poate trece el pe la Dedeman. Îl sun și cum omului meu cum îi intră în eroare sistemul dacă primește mai mult de 3 cuvinte pe secundă, iar pe mine, mă știți, când sunt nervoasă să te dai din fața mea, mă enerva și mai tare.

Zic:

– Unde ești? Că m-am apucat să schimb filtrele și instalatorul îmi cere o garnitură, iar eu nu am văzut garnitura aia în viața mea, dar fără aia nu merge. Iar acum nu avem apă în casă și trebuie să mergi la Dedeman să iei o garnitură.

Vă dați seama că eu nu știu să spun garnitură în portugheză și i-am spus ceva de genul, rahatul ăla de cauciuc care se pune la gura borcanului de la filtru.

N-a priceput.

Și m-a luat iar ca la clasa a II-a.

– Care filtru? Ce borcan? Care cauciuc? De ce nu-l cauți? De ce ai tras apa? Ce instalator? Fac o oră până acasă. Du-te și cumpără, ce vrei să-ți zic?

Ce-am făcut eu după ce am mai înjurat o tură? Am luat cei doi copii, unul al meu, celălalt al vecinei, că cel mare al meu e plecat în cantonament, i-am dus la vecină unde femeia avea musafiri, dar na, ce era să mai fac și-am plecat cu instalatorul la Dedeman. Acolo a descoperit și omul că nu trebuie să cumperi un întreg sistem de filtrare pentru o garnitură, că se pot cumpăra separat. Costă 1.50 lei, bucata. Am cumpărat 2, pe principiul: cine știe ce-mi mai trece prin cap, și ne-am întors acasă. A pus omul garnitura la locul ei și a rezolvat problema în 5 secunde după 2 ore de alergătură și stres.

Între timp venise și bărbatu-meu acasă. Calm, cum îl știm cu toții, își admira plantația de varză portugheză.

Eu, precipitată, cum mă știți, m-am apucat să fac curat în bucătărie după tonele de ardei copți și vinete. Și cum spălam cu simț de răspundere chiuveta mi s-a prins ceva de buretele de vase. Mă uit mai bine….și mai bine…..și mai bine….

GARNITURA!

Doamne ferește, nu știam cum s-o ascund în pantaloni mai repede să n-o vadă bărbatu-meu, nu de alta, dar chiar mi-a fost milă de inima lui. Câte să mai suporte și el?

Deci, apa de la filtru, aia neagră și murdară, nu am aruncată în baie, ci la bucătărie când a căzut și garnitura.

Ahaaaa!

Intră bărbatul în casă:

– Deci, omul ți-a luat 50 lei ca să monteze o garnitură în 3 secunde?

– Da, dar tot drumul și timpul lui, se justifică. Zi mersi că nu a cumpărat întreg sistemul, că nu credea că se pot cumpăra doar garnituri de 1 leu 50.

– Adică, tu ai plătit 1.50 lei garnitura și 50 lei montatul. Plus timpul, motorina, asta e poveste de film, pe cuvânt…….

Dar el nu știe că filmul e că am găsit garnitura în chiuvetă. Am vrut să-i spun, pe cuvânt că am vrut, dar….câte poate să mai ducă și bărbatul întors de la vânătoare?

Jur că de mâine, de câte ori îmi vine să schimb filtrele prin casă, voi alege să-mi fac părul și să mă admir în oglindă.

Jur!

Dar acum, sincer, nu ar fi păcat dacă tot am învățat unde să caut garnitura?

Sursa foto

* Dacă aș avea o baghetă magică, aș face ca toate mamele din lumea asta să-și rupă măcar 5 minute pe zi numai pentru ele, să se relaxeze și să se binedispună. Dar pentru că nu am nici o baghetă magică și șansele să capăt una sunt reduse, am scris Destin de mamă tocmai pentru cele 5 minute din zi pe care le merită fiecare părinte din plin.

** Cutia Pandorei, mi-am imaginat acest joc ca un prieten pe care nu îl avem lângă noi în momentul acela când ne-am dori, când am avea nevoie, să încurajeze femeile să se întâlnească mai des și să se ventileze, să aducă o vorbă bună în cuplu atunci când credem că nimic nu se mai poate face, să zâmbim și să ne amintim că nu suntem niciodată singure!