-
Copiii sunt ce e mai bun pe lumea asta
Acum câteva săptămâni am petrecut împreună cu o familie de prieteni un weekend în afara casei. Noi cu cei doi copii relativ mici ne-am pregătit cu jocuri, mâncare, gustări, fructe, haine de 3 feluri de ziceai c-am plecat o săptămână în holospațiu și nu doar pentru o noapte, 200 km mai la sud de București. Prietenii noștri au venit cu copilul adolescent și toate exercițiile de relaxare și coborâre în undele alfa realizate cu succes. Pe drum, copiii noștri au mâncat, au dansat, s-au certat de la o jucărie, apoi două, au împrăștiat covrigii, unul a plâns după sticla de apă, celălalt i-a ascuns-o, iar au dansat, s-au împăcat, și-apoi,…
-
Ce cauți tu în viața mea?
– Eu nu știu cum de ne-am înțeles noi, îmi spune Olga într-o seară. – Cum adică? – Cum am devenit noi prietene așa bune? Că mie mi se zice mereu că am o personalitate dificilă, completează ea. Nici nu știu cum mi-aș putea găsi cuvintele să explic logic ce numai inima vorbește. Cum e posibil să nu ne vorbim cu lunile și-atunci când ne auzim să continuăm discuția exact din punctul de unde am lăsat-o ultima dată? Să ne vorbim fără teama de a fi interpretate, să treacă timpul cu orele și nouă să ni se pară secunde. Să ne acceptăm așa cum suntem, imperfecte, cu greșeli și neînțelese. Și…
