Rolul social al școlii, ce e al ei e pus deoparte

Mi-am luat ieri copiii de la școală împreună cu încă doi ai vecinei mele, o fetită mai mică decât Beti cu un an și un băiat de aceeași vârstă cu Andre. Și cum mă îndreptam spre casă, o aud pe fetița vecinei întrebând:

– Beti, mi se pare că ești supărată, ai pățit ceva?

La care Beti răspunde:

– Nu, doar că am crescut și eu mai mare acuma, am mai multe lucruri la care să mă gândesc.

– Ce lucruri? întreabă iar fetița.

– Uite, avem doi colegi noi în clasă și nu știu cum să fac să mă joc cu ei. Că mi-e cam rușine, așa. Apoi, am o temă pentru mâine și trebuie să văd dacă o fac acuma sau după ce mă întorc de la înot.

Și mă gândeam că e prima dată când aud așa clar definit rolul școlii din prisma copiilor. Că școala nu e numai despre a învăța adunarea și scăderea, denumirile munților și a apelor. Școala e și despre socializare, a face și a desface prietenii, despre a gestiona conflicte și frustrări, despre a te responsabiliza cu orarul, făcutul ghiozdanului și a temelor, este despre un întreg pachet de abilități care se creează și se dezvoltă în timpul programului școlar.

Cu școala asta on line care mi-e teamă că va reveni mai curând decât ne dorim în viețile noastre, toate aceste lucruri dispar într-o bătaia de tastatură. Relațiile de prietenie nu mai sunt alimentate, nu se mai gestionează nici un conflict, nici o frustrare pentru că nu mai avem relații sociale, responsabilizările se reduc până la minimum de a deschide la timp calculatorul și a lăsa camera deschisă. Totul pare mai flexibil și mai lipsit de importanță.

E primul an când copiii merg cu cea mai mare încântare la școală. Sunt mai mari, au mai multe lucruri la care să se gândească, potențial și dorință de a învăța, au nevoie de a-și defini personalitatea și de a se forma ca individ în afara granițelor casei. Au nevoie de independență, să greșească și să învețe din propriile experiențe, iar școala oferă cel mai bun mediu de a atinge aceste abilități sociale.

Cred că urarea potrivită la început de acest an școlar este: să mergem cât mai mult la școală ca să avem lucruri la care să ne gândim!

Destin de mamă este o reprezentare cu tușe ironic-amuzante a vieții de familie de astăzi,
precum și a universului interior al femeii contemporane, răvășite și supraîncărcate. Dina a
găsit soluția de a te lăsa, ca femeie, în ghidajul instinctului și al intuiției feminine, recunoscute
ca fiind salvatoare, plus o bună educație – adică ceea ce știi după ce ai uitat tot.” (Oana
Moșoiu, soră, trainer, voluntar, profesor, mamă ș.c.l)

*** Cutia Pandorei, jocul pe care mi l-am imaginat ca o cutie specială de bijuterii unde ne strângem cele mai intime momente.

Pandora este prima femeie de pe Pământ creată de zei despre care se spune că din curiozitate a dat drumul în lume tuturor relelor rămânând Speranța ca ultimă redută înainte de finalul călătoriei omului prin viață.

Celebra Pandora alături de Cutia ei ne spune, însă, prin povestea ei, că firul vieții se împletește
din lecțiile pe care ni le luăm în cele mai neașteptate și provocatoare situații. Și că niciodată nu suntem singuri!
Rămâne lângă noi mereu Speranța că până la urmă femeia va fi înțeleasă, iar bărbatul va duce gunoiul.