-
Pâine Tigru (sau Pâine în crustă de făină de orez)
Într-o viață anterioară am fost brutar. De fapt, cred că pasiunea pentru patiserie și pâine mi se trage de la 2 lucruri care mă motivează puternic: amintirea cea mai frumoasă, care îmi trezește cele mai înțepenite simțuri e despre pâinea de la brutăria din satul bunicii: rotundă, mare, fierbinte și extrem, extrem, extrem de gustoasă. Stăteam cu orele la rând, așteptând să iasă caldă din cuptor. Și-o mâncam goală, cu toți verișorii, trăgând fiecare de câte o bucată. Era mic dejun, prânz și cină. Plus desert. iubesc să modelez aluat. Îmi place să lucrez cu mâinile și să iasă bunătățuri din mâna mea. Pe care apoi să le ofer oamenilor…
-
Mi-am pierdut inspirația. Dormea pe partea cealaltă a patului
Nu trec prin perioada cea mai prolifică a vieții mele. Abia am făcut 2 săptămâni de când m-am întors din cel mai lung concediu al vieții mele de aproape 2 luni, și încă nu mi-am găsit locul. Încă mai mătur cadavre de păianjeni morți prin asfixiere, încă mai spăl rufe cu miros de nisip, încă mai vânez o bucată de inspirație lăsată la maturat pe masa din bucătărie. Dar cred c-au mâncat-o și pe aia muștele Am intrat într-o stare de letargie și de uitat ca-ntr-o gaură neagră la calculator că și boul ar fi gelos pe mine cu tot cu poarta lui nouă. Nu știu dacă e de la…
S-ar putea să-ți placă și
Ziua în care nu am făcut nimic
Fata care ar fi putut salva o țară
Ce-și doresc bărbații când femeile au treabă
-
Copilul care merge fericit la școală. Nu sunt eu, e umbra mea
Am urât școala din tot sufletul meu. Cu cât mă ambiționam să învăț mai bine, să iau note mai mari cu atât mă dezamăgea mai mult și o uram până la disperare. Am fost mereu un copil mediocru. Dar cred cu tot sufletul meu că aș fi putut fi un copil extraordinar la română, logică sau chiar istorie. Aș fi putut…… Am început grădinița direct în grupa mare și-am suferit pentru prima dată de a fi copilul care se descurcă. Făceam vreo 20 de minute pe jos până la grădiniță, iar în general copiii erau așteptați de părinți sau de bunici la finalul orelor. Eu mergeam singură acasă împreună cu…
-
Unde se încheie încrederea în medic și când devine grup de discuții pe Facebook?
Într-o zi, pe când prinsesem un moment liber între 5 felii de vânătă la grătar și 2 piepți de pui m-am apucat să dau cu degetul pe ecranul telefonului. Și mi-a ieșit în cale postarea unei mămici pe un grup comun de discuții: ”Mămici, sunt însărcinată și mi-a recomandat medicul să iau Aspenter. Mai ia cineva?”. Am empatizat cu ea. Și mie mi-a prescris medicul Aspenter când eram însărcinată cu Andre. Și eu am avut aceleași dubii. Mi se părea că e util oamenilor în vârstă, cu probleme de inimă. Urma să înțeleg, direct de la medicul meu, că este util persoanelor cărora doctorul le prescrie acest medicament. Unde se…
-
E bine în Portugalia, dar tot mai bună-i brânza la noi în țară
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] Sunt multe lucruri care-mi plac în Portugalia. De la primul ”Bem vindo!” (Bine ați venit) din aeroport, până la ultimul fir de nisip din părul copiilor mei mă simt precum o îndrăgostită care n-a trecut niciodată de perioada roz a relației. Încă mă fascinează calmitatea oamenilor,…
-
Când femeia nu face nimic, o pune de-o ciorbă și face-o pâine la cuptor
Sunt 4 zile de când am copiii la mama. 4 zile de când nu mai aud: – Mami, mami, mami, mami, mami, mami vreau apă. Acum aud: – Mami, mami, mami, mami, mami…..și totuși nu e nimeni în casă. 4 zile în care n-am făcut nimic. Mi-a cam tremurat mâna când am scris asta. Și vă zic că am făcut și exerciții în fața oglinzii înainte: – Va trebui să zici oamenilor în gura mare că nu ai făcut nimic. Poți să o faci? Dar noi de ce trebuie să facem mereu ceva? Dumnezeu a lăsat 6 zile de muncă și una de pauză. Parcă așa zice la slovă, nu?…
-
3 cărți de dezvoltare a atenției, gândirii logice și a creativității la copii. 3 cărți și toate 3 cadou
Că sunt fan Hoinari prin anotimpuri de la Editura Casa nu mai e o noutate. Am făcut un video acum vreo 2 ani în care vă povesteam despre această colecție și aproape că nu mă puteam opri din vorbit. De curând, Editura Casa a lansat două noi colecții similare celei de mai sus: Lumea vehiculelor: La drum cu trenul și La drum cu avionul, precum și Lumea animalelor: caută și găsește unde trăiesc animalele. Acum văd pe site-ul lor că în această perioadă le găsiți la reduceri. De ce-mi plac grozav de mult aceste cărți? pentru că au desene extrem de bine create, la detaliu și foarte frumoase încurajează dezvoltarea…
-
Cea mai frumoasă declarație de dragoste
Sunt doi ani de când i-am cunoscut. Au vârsta părinților mei, sunt portughezi, dar locuiesc în România. El a venit cu un proiect care s-a încheiat între timp. Apoi, și-a deschis o afacere pe cont propriu și sper să-i meargă bine. Pentru că merită, merită! Ea l-a urmat. La bine și la rău, nu? În România locuiesc într-un apartament cu două camere. El conduce un Logan, ea nu are mașină. El muncește 8 ore pe zi și ia prânzul întotdeauna acasă, cu soția. Ea îl așteaptă. Vorbește mult, îi este dor nespus de casa ei, de familie, de cafeaua pe care o bea la cafeneaua din colțul străzii din Porto.…
S-ar putea să-ți placă și
Invidie, ce cauți tu în viața mea?
Cum știi că e prea mult?
Acum da, am înțeles….
-
Copiii sunt bine
De câte ori îmi las copiii la mama, am nevoie să trec printr-un întreg proces de vindecare. Nu știu când am devenit acel tip de mamă care nu poate pleca nicăieri fără copii după ea. Îmi doresc mereu o bunică care să mă ajute, iar când aceasta vine cu brațele deschise, mă ia cu frison. Săptămâna aceasta am lăsat copiii la mama. Îmi propusesem de mul timp, vorbisem cu mama, cu copiii, toată lumea era pregătită. Mai puțin sufletul meu, copilul meu interior. Peste această săptămână s-a suprapus o nuntă lângă Bacău, la Piatra Neamț. Confirmasem că vin cu copiii, cum altfel? Ce mamă își lasă copiii acasă? Am început…
-
Cea mai frumoasă poveste
La masă, Beti termină de mâncat. – Mami, hai cu mine! – Beti, eu încă nu am terminat de mâncat. – Vino un pic la baie să-ți zic ceva. – Spune-mi aici. – Nu pot că aude toată lumea. – Păi nimeni nu înțelege română de aici. Se uită la unul, se uită la altul. Se gândește un pic. – Uite, mami. Vii la baie, te liniștești un pic, eu îți zic ceva, tu asculți, vorbim și noi în liniște. Am cedat (de dragul ei, ca să nu mai zic că la faza cu ”te liniștești un pic” m-am topit toată). Mergem la baie, ea face pipi. – Bla, bla,…
