Excursie cu familia în România
De acest 1 decembrie care ne-a oferit șansa să petrecem timp de calitate împreună cu cei dragi, am organizat o excursie de 4 zile prin țară.
Ideea a fost, desigur, a mea, cea mult iubitoare de plimbat și vizitat sau cum îmi spunea mama când eram copil, ”ducarniță”. Adică, m-aș duce pe undeva mereu.
De data asta, mi-am luat inima în dinți și am conceput un traseu mai amplu și curajos, date fiind străzile patriei și motivul principal care ne-a ținut până acum mai mult acasă și prin împrejurimi.
Rășinari
După un drum absolut îngrozitor pe ruta București – Sibiu care a implicat 2 ore să ieșim din București și încă 8, cu tot cu o pauză de masă la Râmnicu Vâlcea, am ajuns cu fundurile tăbăcite și picioarele amorțite la Rășinari.
Noi încă nu știam, dar acest lucru urma să fie singurul care nu a mers conform planului. În rest, am petrecut un timp absolut minunat și am avut parte de experiențe pe care oricând le-aș repeta. Vă las mai jos itinerariul, să vă inspir, pentru că merită pe orice anotimp să vă bucurați de țara noastră.
Cazarea la Rășinari a fost la Pensiunea Mai,o locație de 5 stele, atât în teorie cât și în practică. Camerele sunt mari și spațioase, curate și foarte bine întreținute, dar mai ales liniștite. Se pune mult accent pe menținerea unui ambient relaxant, chiar dacă au fost copii, părinții i-au gestionat foarte bine, în interesul tuturora.
Pensiunea are piscină atât afară cât și în interior, este de înțeles că noi am folosit-o doar pe cea acoperită. Apa ca la Therme, foarte caldă și curată, cu un mic spațiu pentru jacuzzi, cât să completeze perfect starea de relexare. Piscina nu este foarte mare dar suficientă cât să bucure 2-3 familii pe timp de iarnă.
În general, locația nu este foarte mare, ceea ce din punctul meu de vedere este un plus. Nu te înghesui dimineața la micul dejun, nu te bați pentru un loc pe sezlong. Totul a fost civilizat și cu bun simț.
Am servit atât micul dejun cât și cina la restaurantul pensiunii, toată mâncarea a fost proaspătă și gustoasă. Prietenii noștri portughezi cu care am fost, au spus că aici au mâncat cei mai buni papanași de până acum.
Îi credem pe cuvânt.
Servirea ireproșabilă, de la recepție până la chelner, locația foarte frumos mobilată, iar atmosfera era similară cu cabanele de la munte din filme: cu șemineu și muzică ambientală.
Per total, un loc unde revii cu drag!
La Rășinari am vizitat Castelul de Lut de la Valea Zânelor, un loc care dă o notă de poveste datorită caselor construite diferit și care, din păcate, nu se pot vizita pe interior. Sunt puține, vreo 4-5 la număr, dar sunt așezate pe malul unui râu unde mi-aș fi petrecut toată după amiaza dacă aș fi fost numai eu. Mi-a părut un loc perfect de stat în contemplare cu tine, să-ți auzi gândurile și viața cum ți se plimbă prin vene.
În acest ambient de poveste poți servi un ceai cald, o cafea, poți mânca o plăcintă caldă în timp ce te delectezi cu natura.
Merită o vizită dacă sunteți prin zonă.
După Valea Zânelor, ne-am dus spre Sibiu unde am vizitat Târgul de Crăciun de unde mi-am cumpărat cei mai frumoși cercei.
Am mâncat apoi, în Piața Mare la un restaurant foarte bun numit Monsieur Joben.
Prietenii portughezi au testat ciorba de fasole, eu am mâncat vită teriyaky, copiii au avut paste. Toate foarte bune.
Apoi, ne-am întors la piscina de la pensiune. Însă, dacă ziua ar fi fost mai mare, am fi mers la Muzeul Astra, am fi luat cina la Palatul Brukenthal de la Avrig, i-aș fi dus pe prietenii portughezi pe Podul Minciunilor sau am fi făcut o plimbare pe jos pe străzile pietruite ale orașului vechi.
Motive în plus să revenim.
Sarmisegetuza
A treia zi am plecat spre Sarmisegetuza și ne-am cazat la Pensiunea Sarmis – Sarmisegetuza.
Din nou, o opțiune foarte bună, în ciuda celor 3 margarete. Cu piscină interioară, apa caldă și curată, camerele confortabile și călduroase, serviciile foarte bune, vă recomand oricând o vizită. Restaurantul bunicel, meniul ar merita o îmbunătățire, dar nici nu stai în asta având în vedere că marea majoritate vine să viziteze împrejurimile și să mănânce oriunde îi prinde vizita.
Aici am vizitat atât Sarmisegetuza Regia cât și Ulpia Traiana, vecină, de altfel, cu pensiunea Sarmis.
Două locații pline de istorie. Pentru mine este prima dată când ajung pe aceste meleaguri și mi s-au părut absolut excepționale. Andre, care abia învățase de Sarmisegetuza la școală, a fost peste măsură de încântat și nu s-a oprit să-i povestească soră-sii despre nașterea românilor din Decebal și Traian.
Tot aici am vizitat o bucățică din Parcul Național Retezat, cascada Lolaia și ne-am plimbat prin pădure. Absolut încântător, vara trebuie să fie de vis! Ne-am promis că ne vom întoarce ca să îndulcim tristețea că nu putem sta mai multe zile.
Am ajuns apoi, la Alba Iulia unde am vizita Cetatea Albă Carolina, din nou, peste așteptări de frumoasă. Curată și bine întreținută, a fost o adevărată plăcere să ne plimbăm și să facem poze. Și să ne umplem inima de mândria de a fi român!
Am mâncat o plăcintă super bună la un restaurant într-o vilă elegantă și bine întreținută, numită La Conac.
Mâncarea gustoasă, servirea bună, o alegere inspirată. Aici am gustat băutura care a devenit brusc și una din preferatele mele: Hugo – soc + prosecco = Dina love.
Hunedoara
În ultima zi a excursiei noastre, în drum spre București, am trecut prin Hunedoara și am oprit să vizităm Castelul Corvinilor.
Mi-am dorit tare mult să ajung aici, pentru că am crescut mare cu tata povestind despre cum mi-am prins capul în gratiile podului când voiam să văd ce se află în valea de sub el.
Am reîntâlnit podul cu mare bucurie, însă de data asta era din lemn, iar gratiile au dispărut.
Castelul este impresionant, în urma celor 5 incendii peste care a trecut s-au păstrat destul de puține obiecte de mobilier, însă găsești în zidurile lui file spectaculoase de istorie.
În Hunedoara am mâncat la Popasul Castelului, un restaurant bunicel când ți-e foame și vrei să ajungi mai repede acasă la tine.
La întoarcere, am fi putut trece și pe la Tg. Jiu dar se făcuse târziu, iar capacitatea de învățare a istoriei fusese deja atinsă.
Cert e că ne vom întoarce și nu-l vom mai rata pe Brâncuși.
La final de 4 zile, i-am întrebat pe copii:
– Ce v-a plăcut cel mai mult?
– Că am fost împreună!
– Și cel mai puțin?
– Drumul!
Desigur, că puteam sta acasă și tot împreună am fi fost. Dar n-am fi avut piscină să stăm relaxați împreună, n-am fi avut trasee montane să ne energizăm împreună, n-am mai fi vizitat atâtea monumente istorice și să învățăm împreună.
Împreună a devenit astfel și mai puternic!
Să nu stați nici o clipă pe gânduri. Dacă aveți timp, mergeți și vizitați România.
După ce uitați de drum, viața prinde culoare :)
