-
Despre sex, numai de bine!
La ultimul eveniment – Cultivarea inteligenței parentale prin curaj, compasiune și conectare, organizat de Mozaic Media, am făcut cunoștintă pentru prima dată cu discursul Dianei Stănculeanu pe tema educației sexuale. Avem sau nu avem nevoie de educație sexuală? Și dacă da, de la ce vârstă? Sincer, până la acest eveniment nu mi-am pus niciodată această întrebare. Ori că am copii mai mici, ori involuntar, fără un model clar din copilărie, nu am cumpărat niciodată vreo carte despre părțile corpului uman care am văzut că sunt în vogă pe acest subiect și nici nu mi-am pus vreodată problema. Am descoperit însă, cu această conferință, că un tip de educație sexuală primitivă…
-
Cafeaua de la 10 – Momentul potrivit să plecăm fără copii de-acasă este….
……atunci când mama este pregătită, spune Oana Moraru, referindu-se mai mult la momentul intrării în colectivitate. Extrapolând, eu spun că atunci când mama este pregătită să-și lase copilul pe alte mâini – de bunică, educatoare, bonă, mătușă sau prietenă – înseamnă că relația mamă-copil s-a maturizat și a atins un alt nivel. Cum v-ați obișnuit probabil deja, cazul meu nu este cel mai fericit. Andre e copilul dat la creșă de la 11 luni. Încă de când eram însărcinată, am știut că Andre va merge la creșă în momentul în care va trebui să mă întorc la serviciu. Fără să-mi dau seama, îl pregătisem pentru acest moment. S-a acomodat foarte…
-
Pe timp de frig și ploaie, avem jocul perfect – Planeta Pământ
Când avea Andre vreun an și ceva, exista aceeași modă ca și acum, să se posteze pe Facebook ce mai fac copiii noștri pe-acasă. Pe modelul, o mamă mândră, un copil fericit. Iar celelalte rămâneau frustrate că al lor copil nu are aceleași aspirații și îndeletniciri ca al vecinei de la 2. Eu făceam parte din a doua categorie. Eram frustrată că Andre la 1 an jumate nu făcea puzzle. Nu reușea să le facă nici măcar pe alea simple de 6 piese, darămite pe alea de 24 care erau fotografiate pe Facebook. Muream și nu altceva! Huuuuuuuu, respirăm, inspirăm, respirăm! M-am chinuit mult timp cu un puzzle simplu, cu…
-
Mâncarea are gust mai bun când e servită în familie
Acum o veșnicie, când a venit un prieten grec să mă viziteze în cămin în Grozăvești, m-a întrebat: – Tu ce știi să gătești? Pesemne i se făcuse foame. Inițial, mi-a picat fața. Apoi, când am văzut că omul vorbește serios, am început să îi prezint realitatea: – Știi, eu nu prea gătesc…..nici nu prea am unde….. – Păi văd un reșou aici, îmi arată el antichitatea care nici măcar nu era a mea. – Așa….și….? Când și-a dat seama că vorbesc serios, a plecat în Carrefour-ul care tocmai se deschisese și a cumpărat un kg de linte verde, o ceapă și niște condimente. Apoi, s-a apucat să o pregătească…
-
Făt-Frumos nu există! Și nici broaște țestoase care se transformă în prințese.
Exercițiul zilei: uitați-vă în oglindă și repetați după mine: NU! NU! NU! Scriu aceste rânduri după vehementa campanie #metoo care a apărut pe Facebook. Femei agresate verbal și fizic povestesc întâmplări halucinante. Unele pentru că erau niște copile și nu se puteau apăra, altele în schimbul unor favoruri: o notă mai mare la școală, un loc de muncă mai bine plătit, altele de frică. Eu nu am să vă povestesc nimic din această zonă. Ci despre puterea miraculoasă de a spune NU! Există această gândire că atunci când o femeie spune Nu, de fapt e un Da ascuns. Că vine din plăcerea de ”a se lăsa greu” și de a…
-
Despre o toamnă ploioasă, copii veseli și o răceală
Știți momentul ăla când ai vrea și tu sa fii bolnav, sa ți se aducă și ție ceaiul la pat, să te aștepte careva cu masa pusă, cu supica de pui aburindă, cu copiii sa se joace altcineva și în nici un caz să nu-i pui tu la somn? Tu doar să bei ceai și să dormi? Nu știu cum sunteți voi, dar după vreo 3 ani în care toată lumea în jurul meu se îmbolnăvea măcar o data pe iarna, și eu nimic, recunosc, mi-am dorit acest lucru. Din tot sufletul meu, mi-am dorit să fiu bolnavă. Măcar o zi, să dorm. Atât! Ei, de vreo săptămână tot duc…
-
Cum îți petreci weekendul – teatru senzorial, la MiniArt Show
Când am fost a doua oară la MiniArt Show cu copiii, ploua torențial. N-ai fi scos nici un cățel afară, darămite să faci 45 de minute prin București pe o vreme cu vânt și vizibilitate minimă. Plus doi copii somnoroși. Însă, după experiența despre care am povestit aici, am știut că merită tot efortul. Copiii mei sunt înnebuniți după teatru, dar să nu fie cu lupi care mănâncă oameni și vorbesc gros. Însă, departe de a te întâlni la MiniArt Show cu personaje ”speriecioase”. Ioana Ginghină, actriță cu multă experiență în teatru pentru copii, știe mai bine ca oricine aceste lucruri. Te fascinează când îți povestește cu câtă dragoste lucrează…
-
Și frații pot fi singuri la părinți
În mod normal, culcăm copiii după programul standard: o dată eu pe Beti, o dată Cris pe Andre. Apoi schimbăm. Iar asta a intervenit când Beti voia numai și numai cu mine, privându-l pe Andre de momentul nostru de ”noapte bună”. Mai apar modificări atunci când nu e Cris acasă. Cum s-a întâmplat săptămâna aceasta. Încerc să mă împart, dar nu-mi iese egalitate aproape niciodată. O dată stau mai mult cu Beti, o dată cu Andre. Cum se nimerește și e nevoie. Astăzi, am culcat-o prima pe Beti. Le-am citit la amândoi o poveste și apoi, l-am rugat pe Andre să mă aștepte în pat la el, promițându-i că voi veni…
-
Eu+Frigider = LOVE
Acum ceva tip în urmă, povesteam aici cum am descoperit într-o dimineață că mi s-a stricat frigiderul. Pare amuzant, dar nici prin cap nu mi-ar fi trecut atunci că o să dureze două săptămâni să pot să-mi pun din nou laptele la rece sau să pot mânca o înghețată, noaptea la 12. Partea bună e că atunci când te apuci să faci deserturi în casă, toate ingredientele sunt la temperatura camerei. Exact cum cere rețeta. Partea proastă e că toate celelalte se găsesc la limita comestibilului. De fapt, nici măcar asta nu e partea cea mai proastă. Cel mai greu și cel mai greu mi-a fost să găsesc pe cineva…
S-ar putea să-ți placă și
Vreau în gândurile tale
Liniștea, liniștea din capul mamei
Ziua în care m-am îndrăgostit de mine
-
Cafeaua de la 10 cu Dina și Ada. În fiecare luni, live-uri vesele cu cafeaua aburind
Azi nu o să vă rețin foarte mult. Mai am un nas de suflat și un copil de dus la grădi. Apoi o să mă relaxez în timp ce amestec la o supă și calc niște rufe. Cam ce fac mamele când sunt bolnave. Acum câteva zile, am invitat-o pe Ada de La Ceai cu Mămici, la o cafea. Era dimineață, iar eu beau ceai doar seara. Nu m-a refuzat, cu toate că ne cunoaștem destul de puțin. Dar, cumva, am știut că suntem persoane compatibile. Pentru că a venit și cum stăteam așa de vorbă despre copii și bloguri, mi-a spus fix ca o cerere în căsătorie: – Hai…
