Tu cum te simți astăzi? 2 jocuri de dezvoltare a inteligenței emoționale la copii și părinți

– Dă-mi și mie din corn!

– E al meu!

– Dă-l încoace!

– Mamiiiiiiiiii, mamiiiiiiiiiiiiiiiiiii, mammiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii, Andre mi-a luat cornul!!!!

– Andre, i-ai smuls cornul lui Beti?

– Oricum nu-l mănâncă!

– Dar eu așa fac cu tine? Îți smulg lucrurile pe care le vreau? Nu le cer frumos?

– Dar nu vreau să vorbesc frumos, că și ea face la fel!

Pe fundal Beti plânge. Creierii mei se transformă într-o omletă maaaare, din aia cu de toatteeee, fix cum nu-mi place. Parcă mi se face rău de la stomac și îmi vine s-o arunc pe geam afară și să-mi fac o cafea și să plec pe câmpii cu tot cu creierii mei care nu mai sunt creieri, ci un fel de baltă stătută cu mătasea broaștei pe ea.

Andre îi aruncă cornul pe jos. Beti îl ridică și-l aruncă înapoi. Eu mă uit și singurul lucru de care mă pot bucura este acela că am rămas singură pe holurile grădiniței.

Or fi copiii mei sau am greșit eu planeta?

Cu greu ne liniștim. Beti are ochii plânși, Andre e îmbufnat. Mie îmi vine să mă duc pe coclauri.

Cum o mai scot eu acuma la capăt? Mă întreb retoric.

Astfel de evenimente au început să se repete aproape zilnic. Am intrat într-o nouă fază fără să fiu pregătită. Problema n-ar fi asta, că cine e pregătit vreodată pentru fazele copilului?

Ceea ce mă frământă cu adevărat sunt eu. Îmi scapă capacitatea de a gestiona astfel de situații, când ambii au dreptate, când nu pot să iau partea nimănui și totuși, nu știu cum să închei procesul.

Și mi-aș dori varianta simplă, în care nu e nevoie să mă duc la 5 cursuri și să citesc 7 cărți ca să învăț cum să mă comport cu copiii mei.

Există și versiunea simplificată pentru mamele care vor, dar n-au timp?

V-am zis că am destinul de partea mea? V-am zis.

Cutiuța cu emoții și Emoțiile și familia mea sunt două jocuri care la prima vedere nu spun nimic despre magia lor. Ca acea rochie pe care nu ți-ai cumpăra-o niciodată în viața ta, dar când o probezi pentru că te-a obligat prietena ta cea mai bună, îți dai seama că vrei să te măriți în ea.

Jocurile acestea au venit de undeva din eter. Cumva le-am chemat inconștient, iar ele au venit să mă ajute în ziua aceea cu copiii.

Emoțiile și familia mea, este un joc cu cărți care ajută copilul să se familiarizeze cu emoțiile: bucurie, tristețe, furie, rușine, regret, dezgust, mirare, frică. Se poate juca în foarte multe feluri, dar la noi varianta în care alegem toate fețele de fetiță fericită/ mirată/ trista etc sau de băiețel, de mami și tati a funcționat cel mai bine și ne-a ținut ocupați cât să uit să pun mâncarea la făcut.

Cutiuța cu emoții conține câte un șablon cu mama, tata, un băiețel și o fetiță și încă un set fără imaginea feței. Separat, primești 8 cartonașe cu expresii emoționale: bucurie, tristețe, furie, rușine, regret, dezgust, mirare, frică. Scopul este să pui cartonașul pe chipul personajului cu care joci, în funcție de întrebarea primită: Cum te simți azi, Cum te-ai simțit când, Spune-mi un moment când ai fost mirat etc

Aparent ai zice că nu e nimic atât de special.

Realitatea te bate însă, la pielea goală.

– Beti, cum te simți azi? am întrebat-o cu cărțile cu emoții în față, după ce i le-am explicat pe fiecare în parte.

– Mă simt fericită, mi-a spus ea alegând cartea potrivită.

– De ce? am întrebat-o eu curioasă, știind că tocmai se certase cu Andre.

– Pentru că mami se joacă cu mine și stă pe canapea și se uită cu mine la desene, mi-a răspuns ea.

Am rămas uimită. Aș fi putut jura că e supărată dar de fapt, ea se simțea cu totul diferit de cum credeam eu.

Apoi, faptul că ne jucam împreună era mult mai important decât cearta cu Andre.

În al treilea rând, a fost pentru prima dată când a spus în cuvinte ceea ce o face fericită. Aș fi crezut că e o înghețată sau un bilet la concert la Gașca Zurli. De fapt, e tot mama.

– Andre, tu cum te simți azi?

– Furios, pentru că nu mi-ai luat arcul cu săgeți.

– Ce aș putea să fac să te simți fericit?

– Să te joci cu mine.

Iar am rămas tablou. Deci, el nu vrea o altă jucărie pentru a-i trece supărarea, așa cum aș fi bănuit. Ci doar să mă joc cu el.

Nu v-am spus eu c-a fost destinul?

În plus, fascinant mi s-a părut și faptul că după ce am discutat despre cum ne simțim, atmosfera în familie s-a detensionat foarte mult. Ca și cum tocmai ieșisem cu copiii de la psiholog.

Și stați că nu e totul

Jocul vine cu o pereche de cărți cu comportamente pozitive și negative sub formă de perechi.

M-a auzit cel de sus și după mai bine de 12 luni de Uno și Măscărici ne-a adus un alt joc de cărți pentru sezonul estival. Nu de alta, dar începusem să am coșmaruri că mă urmărește o carte schimbătoare de culoare o noapte-ntreagă.

În loc de concluzii:

Weekendul trecut am ieșit la masă în oraș, fără să am vreo jucărie la mine. În timp ce așteptam mâncarea, copiii începuseră să devină nerăbdători.

– Dacă ar fi să avem jocul cu fețe la noi, ce imagine ați alege pentru cum vă simțiți acum?

– Eu sunt trist, că mi-e foame, a răspuns Andre supărat.

– Eu sunt fericită pentru că ne aduc mâncare și că miros floricelele, a răspuns Beti la final.

O întrebare, un milion de răspunsuri.

– Dar tu, mami, cum te simți?

– Azi sunt fericită, că suntem toți împreună.

Iar fețele noastre, toate 4, au zâmbit.

Sursa foto