-
Cultivarea inteligenței parentale, acea zi în care merg la spa pentru suflet și creier
Nu știu cum stați voi cu timpul, dar noi doi am fost mereu într-o continuă relație bazată când pe dragoste, când pe ură. Cum zice americanu` – love and hate relationship. Am declarat public, la un moment dat, că nu sunt multitasking – aici. Mă rog, pot să fac mâncare în timp ce mângâi un copil. Pot să dau cu aspiratorul în timp ce vorbesc la telefon. Pot să mănânc în timp ce scriu acest articol. Problema e că în timp ce mângâi copilul, mâncarea se arde. În timp ce vorbesc la telefon, nu o să mai ajung la praful din colțuri. Iar în timp ce scriu acest articol, mănânc…
-
O EA în căutarea atenției, un EL disponibil și o societate oarbă
Acum câteva zile, întâmplător văd în galeria de la un supermarket un magazin de curele. Îmi amintesc că m-a rugat Cris să-i cumpăr o curea nouă cu ceva timp în urmă și m-am oprit. O fată tânără mă salută. Îmi aleg modelul, mă ajută să mă lămuresc cu lungimea și prețul. Îi cer să taie din ea. E frumoasă. Brunetă, modestă, părul lung și foarte finuță. Aș vedea-o mai degrabă în parc, citind. Aș vedea-o la facultate, învățând. Aș vedea-o alergând la maraton și câștigând. – De când lucrezi aici? o întreb în timp ce se chinuia să deschidă capsa de la curea. O văd stângace. Nu cred că are…
-
Cum a fost în prima lună de școală? Te mai duci? Mă duc, că vrea copilul.
A trecut o lună de la începerea școlii. Pun pariu că nu v-ați dat seama. Nici eu. Doar că mă țin să vă tot povestesc despre experiența lui Andre în clasa 0 și azi s-a făcut luna. Deci, cum a fost prima lună de școală? Conform ultimelor reglementări în parenting pozitiv, nu avem voie să întrebăm copilul cum e la școală, ce-ai făcut la școală și orice legat de școală. Iar cum Andre răspunde cam așa la întrebările ajutătoare: – Ce prieteni ți-ai făcut? – Toți copiii sunt prietenii mei. – Ai o fetiță chinezoaică în clasă, ce cuvinte a învățat în română? – Nu știu. – Ce ți-a plăcut…
S-ar putea să-ți placă și
Diminutivele au sens dublu
Să fie tocuri, să fie haos pe străzi….
Care pe care
-
Timpul e relativ, a spus nevasta lui Einstein, întorcându-se de la cumpărături.
Am fost întotdeauna o persoană mulțumită de felul cum arăt. Nu știu dacă a fost tata despre care am scris aici sau m-a născut mama sub o stea încrezătoare, dar nu-mi amintesc să mă fi simțit vreodată complexată de fizicul meu. N-am fost eu vreo fotomodelă, dar nici disperată după băieți n-am alergat. Sunt de modă veche. Cred că băiatul ar trebui să facă primul pas, indiferent de situație. Și mai bine mor singură decât să mă arunc în brațele cuiva. Fie el și Axl Rose. Că la bază suntem născuți după aceeași genetică – femeia e frumoasă, blândă și isteață, iar bărbatul un pic mai frumos ca cine vreți…
-
Seara, noi nu mâncăm paste
Ies pe verandă și aduc în casă recipientul cu pastele fierte de acum două zile. Le miros lung. Or mai fi bune? Aș putea să le arunc și pe astea, împreună cu somonul, carnea de porc și laptele de soia. Dar mă încăpățânez să le pregătesc împreună cu un sos. Azi se împlinește fix o săptămână de când am rămas fără frigider. Iar afară sunt 20 de grade. Am o stare de nervi constantă când îmi amintesc de asta. Azi noapte m-am trezit pe la 5 și nu am mai reușit să adorm gândindu-mă cum am să arunc iarăși jumătate din mâncarea pregătită în ultimele două zile. Plus, toate cutiile…
-
Parentingul, un bagaj de informații uitat într-o gară
În zilele noastre, oriunde întorci ochii e o conferință de parenting. Unde cauți pantofi, apare un eveniment de parenting. Unde ieși în parc, toată lumea vorbește de copii și parenting. Parenting, parenting, parenting. Nu e rău, din contră, e chiar foarte bine. Înseamnă că ne pasă de viitorul nostru, ca țară și popor. Poate așa o să învățăm să legăm copilul în centuri când mergem cu mașina sau nu o să mai dăm în el de fiecare dată când ne enervează că țipă. Oare? Văd zilnic copii sărind ca niște mingi de fotbal pe banchetele din spate, în timp ce tatăl se bucură de viteză, la 80 km/ oră. Cunosc…
-
Like & Share, acest vis american al oricărui blogger
Ies din casă acum câteva zile să iau două pulpe de pui din congelatorul Ramonei și niște lapte pentru micul dejun din frigiderul Ioanei. (dacă ați pierdut povestea frigiderului stricat, o găsiți aici) Deja simt că fac parte din familie. Cu Ramona am depănat povești despre rețete de gogoși, cu Ioana am vorbit despre copii. Am plecat la 6 și m-am întors la 8 acasă. Pe modelul: – Unde ai fost? – La poartă cu Maricica. – Și de ce nu ai invitat-o înăuntru? – Se grăbea. În drumul meu spre casă, dau cu ochii de Valentina, altă vecină. ”Bună, bună, ce mai faci”, prindem din urmă rapid zilele în…
-
Comunitatea vecinelor din cartier (II)
(continuare de aici) Am reușit să intru în casa vecinei – pâș, pâș, pâș, pâș. – Fââââââșșșșșș, se aude brusc în dreapta mea. Mi-a stat inima în loc. Parcă nu avea animale în casă, gândesc eu. Simt miros de liliac. Un parfumel își făcea treaba cu brio. Hiuuuuu…. Mai fac doi pași. Pșșșșșșșș…..ce naiba e asta? O fi cineva în casă și-a uitat să-mi spună? Îmi amintesc că nu am bătut la ușă înainte să intru în casă. Am alergat dintr-o mișcare afară cu tot cu sacul negru după mine și dârele roșii cu miros de carne și pește. Dacă e cineva înăuntru? Închid ușa ca și când nimic nu…
S-ar putea să-ți placă și
O mamă nevorbită
101 de întrebări care au schimbat fața lumii și tenul mamei
Șșșt, doarme mami!
-
Comunitatea vecinelor din cartier (I)
De fel sunt punctuală. Iar când întârzii, cel mai mult mă enervez pe mine. Când dorm prea mult, intru în fibrilații. Iar când alții întârzie din cauza mea, cum ar fi copilul la școală, păi să te dai din fața mea, că arunc flăcări pe gură. Azi dimineață, în loc să mă trezesc la 6.30, m-am trezit cu un zgomot de ușă trântită la 7.20. După 4 treziri de-ale lui Beti în toiul nopții: mami, pipi! mami, sete! mami, pipi!, mami, te iubesc! dormeam mai ceva ca ursu-n tren. Mi s-a tăiat respirația când am văzut ceasul. M-am dus rapid spre ușa care tocmai se trântise și l-am văzut pe…
S-ar putea să-ți placă și
Dinte pentru dinte….
Tantrumul cu râs
Scrisoare deschisă către cei care mă citesc
-
În ochii fetiței mele sunt …eu
– Mami, mami, te-ai trezit? aud un șoptit în urechea mea dreaptă. – Nu. – Ba da, te-ai trezit. – Nu m-am trezit. Vreau să dorm. – Hai până jos cu mine. – Beti, vreau să dorm. – Vii un pic, apoi te întorci să dormi. Prima dată am crezut. M-am dus și nu am mai reușit să mă întorc. Și în următoarele dăți m-am dus, de parcă poate cineva rezista insistenței. Doar că am mai întârziat 5 minute. Cam atât (mai) durează momentul meu de relaxare, sâmbăta dimineață. 5 minute cu un glas suav în ureche. Sâmbăta trecută, urma să plecăm în vizită la o bună prietenă de-a mea.…
