-
Destin de mamă. Cartea
Când mi-a trimis tehnoredactorul manuscrisul final sub formă de carte, nici nu am putut deschide documentul de emoție. L-am ignorat așa cum ignori un email puțin important. Îl lași ”necitit” ca să nu uiți complet de el, dar nu-l citești în acel moment pentru că ești ocupat cu altceva. Doar că eu nu eram ocupată cu nimic altceva. În ultima lună, viața mea survolează finalizarea și lansarea cărții mai ceva ca avioanele de războaie căutând teritorii noi. Un sentiment complet nou își făcea loc în sufletul meu, un amestec de teamă, emoție și necunoscut îmi dădea o stare de neliniște. În ce m-am băgat? Oare o să o mai scot…
-
De cand stau acasa niciodata casa nu a aratat mai dezastru
Când m-am hotărât acum 3 ani să îmi mut biroul acasă pentru a putea deveni șoferul personal al copiilor, visam să mănânc la ore fixe, să am hainele spălate și călcate, paturile făcute, casa aspirată și cina pregătită la timp. Văzusem eu prin filme că asta se întâmplă cu mamele care lucrează de-acasă, bașca umblau și în pantofi cu toc, aranjate și coafate de parcă erau mereu pregătite de mers la vreun eveniment sofisticat. Eu de când stau acasă nici să duc gunoiul în fața porții nu mai apuc și noroc că trebuie să duc copiii la școală că din pijamale probabil că nici nu ieșeam. Să vă zic? Să…
S-ar putea să-ți placă și
Trăiește și lasă să moară!
Copil obez și fericit nu există
Cum e corect: soțul ajută sau face pur și simplu?
-
Ce gătesc când nu am chef să gătesc
Păi dacă nici eu nu mai știu cum să mă scot în fiecare seară cu cina proaspătă, rapidă și mai ales gustoasă, degeaba mai gătesc în fiecare zi. Iar pe cât de bucătăreasă sunt pe atât nu am chef să stau prea mult printre oale. Pune-mă să fac plăcinte și gogoși că adorm cu aluatul în brațe. Pune-mă să pregătesc o tocăniță și-o să-mi vină să arunc cu cartofii după tine. În filmul de mai jos o să vă arăt ce mai am eu prin cămară la final de lună și de buget, se înțelege, ce pregătesc de mâncare rapid și sănătos în mai puțin de 45 de minute…
-
De fapt, pentru ce mă pregătea pe mine viața
Vă mai amintiți când vă spuneam că viața la volanul mașinii din această iarnă mă pregătește pentru când voi fi șoferiță de raliu la 80 de ani? Ei bine, mă pregătea de fapt pentru luna următoare când voi rămâne în pană cu un copil în spate, în drum să-l iau pe al doilea de la școală. Nici nu știu dacă sunt eu care cobesc, mercur retrograd care n-are altceva mai bun de făcut decât să-și bage nasul unde nu-i fierbe oala sau e vreun păcat neplătit de tata de pe vremea când încă era maistru instructor și repara mașinile prietenilor. Nu știu ce e dar se poate opri acum. Vă…
S-ar putea să-ți placă și
Dragostea începe după 3 ani
Copiii care ne apasă butoanele
Cea mai relaxantă vacanță cu copiii în România
-
Să crezi în prietenie cu totul e dovadă de curaj pur!
Sunt în mașină cu fetița mea de 6 ani și îmi povestește ceva de la grădiniță. – Mami, Ioana mi-a spus că mâine îmi aduce un cadou la grădi. – Păi și tu ai crezut-o? – Da…. – De ce? – Că Ioana e prietena mea. Primul instinct după răspunsul acesta a fost să-i zic: – Nu poți să ai încredere în tot ce spun cei din jurul tău. Dar am preferat să tac. Încrederea nu e o lecție dintr-un manual pe care-l studiezi la școală. Încrederea o simți, o câștigi sau o pierzi, a avea încredere în cineva e o alegere. Și nu oare, tot noi ne educăm copiii…
-
Ce mă enervează la soțul meu de-mi vine să-l strâng mereu în brațe
Dacă mă enervează ceva rău la bărbatu-meu, dar în același timp îl și iubesc de mor pentru asta, cam imposibil dar numai femeile pot face asta să pară normal, este asumarea lui. Indiferent ce face, ce zice, cum zice, unde zice, unde face ce face, el nu are mustrări de conștiință. Nu-l gâdilă nici un neuron naufragiat, nu-l frustrează nici un gând. Și în nici un caz nu-și pune problema ce cred alții despre el. Încă se mai îmbracă cu un tricou pe care alții l-ar fi făcut de mult cârpă de praf. – Tot cu tricoul ăsta te îmbraci? – Da, ce are? – E vechi, e de pe…
-
3 creme care n-ar trebui să-ți lipsească din dulapul de sus de la baie
(Asta-i fața mea când mă gândesc când a fost ultima dată când am băut rose seara, în bucătărie) De data asta, filmul de mai jos este o premieră pentru că l-am făcut în mașină în timp ce umblam în oraș cu treburi. Când sunt acasă, ba nu pică lumina bine, ba trebuie să-mi fac patul ca să dea bine la poză, pe când în mașină toată lumea știe că tomberonul de gunoi e mai curat decât mașina unei mame. Iar când plouă afară, nici măcar nu mai trebuie să-ți aranjezi machiajul sau coafura, că tot ce-ți stă aiurea e din cauza ploii. Acum, revenind la cremele noastre…. O să vi…
-
Visul meu devine realitate (III) – Teama simțită la nivel visceral e drumul către vindecare
Lumea se împarte în oameni care recunosc că-i doare și ceilalți care par de neatins. Dar în clipele noastre cele mai intime, în momentele cele mai adânci în care avem curaj să ne ascultăm și să ne observăm cu ochii plânși și sufletul rupt în bucăți ne dăm seama că numai înfruntându-ți demonii poți ascede spre TINE. Cel fără de teamă și împlinit! Săptămâna trecută am fost pe fundul oceanului. Fundul acela întunecos, unde razele soarelui nu mai bat, peștii nu mai ajung, plantele nu mai cresc. Nu mă întrebați de ce, că nu o să știu cum să încep. A fost un cumul de emoție că m-am văzut cu…
-
Puterea lui ”trebuie” te va salva în mijlocul unei crize
Ne este o frică de imperativul trebuie, mai ceva ca de coronavirus. Să nu cumva să-l pronunțăm, să nu-l audă vreun copil, să nu știe nimeni de existența lui, să-l negăm și să-l ștergem cu totul din dicționar. Nu trebuie nimic! Facem numai ce vrem, ce simțim, fără nici o obligație sau impunere. – Trebuie, dispari din viața noastră! Acum că ne-am lămurit și ne-am eliberat de chingile lui trebuie o să vă spun că mie îmi place cuvântul ăsta. Îmi place de nu mai pot, atât de mult, că atunci când soră-mea a venit la mine într-a 12-a și mi-a spus: – Tu trebuie să vii la facultate în…
-
Treaba bărbatului este să-și iubească familia, iar treaba femeii s-o țină aproape
M-a întrebat de curând o cititoare la articolul în care povestesc cum m-am trezit de dimineață și m-am apucat să curăț zăpada în loc să-l aștept pe soțul meu s-o facă, cum de nu m-am gândit că e ”treabă de bărbat”, cum de sunt atât de tolerantă, cum de pot? Alteori, mi s-a spus că nici nu par căsătorită făcând atâtea lucruri singură. Iar de cele mai multe ori, oameni apropiați care mă știu bine, mi-au spus că nu înțeleg cum de aleg să fac un milion de lucruri în timp ce soțul meu se duce, doar, la serviciu. Ceea ce se vede din afară e sub 1% din ce…
