Nu vezi nimic schimbat la mine?

Ultima dată când mi-am făcut părul a fost în august 2020. Aceasta este puterea coafezei mele minunate. Bine, în ultima lună arătam ca o pernă scămoșată de pisici și nici pe vreo scenă n-a fost nevoie să apar ca să trebuiască retuș, dar important e că m-am simțit bine în părul meu :)

După 3 ani în care din nuanțele de gri n-am mai ieșit, eram hotărâtă de data asta să-mi schimb culoarea, dar parcă nu îndrăzneam. Știți când te obișnuiești cu ceva și-ți place, nu știi cum e altfel, și uite așa te omoară zona de confort și spui că mai bine lasă, mai bine rămâi pe gri. Că e drumul cunoscut și sigur.

Dar se pare că Rodica mea, coafeza, îmi citea gândurile în dimineața aceea. Sau poate chiar faptul că am ales anume ziua de 22 iunie să mă tund, luna fiind în creștere și cică zi bună de umblat la păr, a făcu-o să-mi spună direct, unduindu-și mâna prin părul meu:

– Hai să schimbă azi povestea!

– Păi eu sunt într-o schimbare de jumătate de an, give it to me, baby! am zâmbit eu la destin.

Și s-a apucat Rodica și m-a făcut în nuanțe de blond. Așa că după 3 ani sau chiar 4, sunt blondă din nou.

Am zâmbit fermecată și i-am zis:

– De data asta sigur vede și bărbatul ce e schimbat la mine!

A râs Rodica, am râs și eu în naivitatea mea.

Plec ca o zână din coafor, trec pe la farmacie să-i iau lui tata adeziv de lipit dinții cu care am defilat în mână prin tot mall-ul mândră de blondul meu, că oricum la ce probleme am eu cu dinții nu cred că apuc lui ca să-mi pun proteză.

Tata care mă aștepta să-i dau adezivul s-a prins din prima.

– Ai fost la coafor?

– Da, spun eu mândră.

Vine Beti:

– Aaaa, ce frumoasă ești la păr, mă admiră ea.

Mie îmi crește inima în piept ca o pâine lăsată la dospit.

Ajunge Andre. Nimic. Îmi flutur de două ori părul pe lângă el. Nimic.

– Mami, îmi tai un măr?

– Uită-te un pic la mine!

Își ridică ochii.

– Îmi tai un măr, te rog? repetă el, ferm.

– Nu vezi nimic schimbat la mine? îl întreb eu fixându-l cu ochii.

– Mi-ai luat înghețată din aia bună?

– Ți-am luat și înghețată din aia bună, dar am fost la coafor. Nu se vede?

– Mulțumesc, mami. Se vede, da….face el ochii mari.

Într-un final ajunge și bărbatul acasă. Mă uit la el insistent, el nimic. Zero reacție.

– Nu vezi ceva schimbat la mine? îl întreb direct.

Se uită lung la mine. Mă analizează.

– Ți-ai mai cumpărat ceva?

Data viitoare trec și pe la magazinul de cercei, măcar să știu o treabă.

Sursa foto

* Dacă aș avea o baghetă magică, aș face ca toate mamele din lumea asta să-și rupă măcar 5 minute pe zi numai pentru ele, să se relaxeze și să se binedispună. Dar pentru că nu am nici o baghetă magică și șansele să capăt una sunt reduse, am scris Destin de mamă tocmai pentru cele 5 minute din zi pe care le merită fiecare părinte din plin.

** Cutia Pandorei, mi-am imaginat acest joc ca un prieten pe care nu îl avem lângă noi în momentul acela când ne-am dori, când am avea nevoie, să încurajeze femeile să se întâlnească mai des și să se ventileze, să aducă o vorbă bună în cuplu atunci când credem că nimic nu se mai poate face, să zâmbim și să ne amintim că nu suntem niciodată singure!