-
Primim copiii de care avem nevoie
Azi am ascultat vreo 2 ore numai filme despre vulnerabilitate. Brene Brown spune că fără vulnerabilitate nu există creație. Bucățica mea de creație este aici. Și de maximă vulnerabilitate. Și poate de vindecare. Ca să știe toată lumea, de vreo săptămână am intrat în plin proces de vindecare a nesiguranței care mă macină, mă obosește, mă epuizează. Sunt în curtea școlii lui Andre. Îmi pun pe GPS drumul înapoi spre casă. E același drum, de 3 ani încoace. Sunt 2 variante, mereu aceleași. Am zile când stau câte 5-10 minute să aleg drumul. Același drum de 3 ani încoace. Un drum desenat deja de GPS cu albastru, pe-o hartă…
S-ar putea să-ți placă și
Ce-a vrut să zică poetul?
Avem de toate. Nu ne mai trebuie nimic
Aprecierea naște eroi
-
Cine-a zis că e simplu să fii copil?
Câteodată, ca părinte, avem impresia că le știm pe toate. Că am trăit mai bine de 20 de ani înaintea lor și cumva, le-am trăit pe toate. Și dacă nu le-am trăit, le știm și dacă nu le știm le învățăm mai repede ca ei. Suntem niște profesori o viață. În viața lor. Haideți să inspirăm, să expirăm și s-o luăm de la capăt. Nu, nu le-am trăit pe toate. Și nici nu le știm pe toate. Ba din contră, uneori, copiii știu mai multe ca noi, mult mai multe…… Mi se pare că a fi copil e o treabă extrem de serioasă. Știu, noi adulții avem impresia că…
-
Copilul nostru are dreptul la o viață digitală
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] Spune Anca Velicu, cercetător al Institutului de Sociologie din cadrul Academiei Române. Și m-a pus un pic pe gânduri. N-am privit niciodată accesul la ecrane ca pe un drept pe care eu l-aș putea încălca vreodată. Îmi las copiii la ecrane, dar cu timp contorizat și…
-
Un borcan numit sos bio bolognese pentru spaghetti
Am căutat ieri o jumătate de oră un borcan cu sos de spaghetti bolognese, bio, fără carne. Acum 2 zile am plecat la magazin să fac câteva cumpărături. De fapt, fără să-mi dau seama, m-am dus după Stikeez. N-am crezut că voi deveni în câțiva ani mama aceea disperată de la casă care întreabă nervoasă: – Nu-mi dați Stikeez? – Doar pe ăștia? – Am și un borcan bio de sos de spaghetti, pentru ăsta nu-mi dați? – Nu vă supărați, îmi dați mie Stikeezii dacă nu-i vreți? Cum spuneam, m-am dus să iau pâine. Iar am intrat cu mâinile în buzunar – o pâine o iei într-o mână –…
-
Caracatiță la grătar cu orez integral
Nu sunt mare gurmandă, dar niciodată, niciodată, niciodată n-aș refuza o porție de caracatiță la grătar. Iubesc textura, iubesc mirosul și să fim sinceri, e o moluscă tare drăguță și fascinantă. Plus că se combină perfect cu orezul, mâncarea mea preferată ca să nu mai spun cât e de sănătoasă. Un milion de motive ca s-o gătești la un prânz rapid sau o cină romantică. Sau când vrei tu. Se face în maxim 60 de minute. Ingrendiente 1 caracatiță sau tentacule de aproximativ 500 – 600 gr 1 ceapă mare sare, piper 200 gr orez de care vreți voi (integral, basmati, normal) Preparare Prima dată se curăță caracatița (eu am…
-
Concediu în 4, cea mai relaxantă vacanță de până acum
Citeam acum vreo 2 ani un articol în care se povestea cât de frumos este să petreci concediile alături de copii. Autorul era părintele unui singur copil de vreo 7 ani. Eu eram mamă a doi copii de 2 și 4 ani. M-a lovit în moalele capului. Ce fericire pe capul ei să meargă în concediu cu copilul! Iar eu nu-mi doream decât un concediu cu soțul, să mă pierd pe străzi străine și pe plaje părăsite. Să prind apusul și răsăritul în același loc. Oare nu sunt o mamă bună? Și-a făcut loc în mintea mea nesiguranța. După încă ceva timp de mămicie aveam să-mi dau seama că mamele…
-
Vine-o zi când fericirea e atunci când îți găsești ciocolata la locul ei
Gata, am înțeles, în final, de ce mamele care stau acasă au celulită, scap greu de burtă sau deloc și poate mai pun și câteva kg în plus pe ele. Păi cum să nu mănânci tu o ciocolată întreagă la 10 noaptea, să bei o bere rece din frigider sau să dai iama în punga cu caramele după ce toată ziua ai alergat după copii, ai jucat șotron, ai ieșit în parc, ai rezolvat conflicte, milioane de conflicte, ai făcut mâncare cu copilul legat de tine, am zis de parc? Dar de prinselea și ascunselea? De jocurile cu emoții pe care le știu pe de rost sau de cărțile alea…
-
Pufuleții, bomboanele și biscuiții, prietenii mei buni din parc
Puține lucruri mă enervează în jurul meu, în relație cu copiii. Am trecut prin perioada în care orice pufulete îndreptat spre copilul meu mă enerva, orice acadea îmi dădea fiori, orice jucărie pe care copilul meu nu avea voie să pună mâna mă scotea din sărite. M-am revoltat, m-am supărat, ca mai apoi să înțeleg că nimic din toate astea nu ajută. Pe mine, dar mai ales pe copilul meu. Lucram la capătul greșit de relație. Datoria mea socială și morală este să-mi educ proprii copii. Să devină exemplu pentru grupul lor de prieteni în parc, la școală sau în fața blocului. Viitor adult cu un bagaj de principii și…
-
Prietena mea Conni. 8 cărți desprinse din viața palpitantă a unui copil de 3 ani și un concurs pe măsură
Conni este o fetiță de aproape 3 ani, veselă și tare jucăușă. Ca orice copil de 3 ani, Conni este foarte ocupată: să înceapă să facă la oliță, să învețe despre animalele domestice și sălbatice de la Zoo, cum să o ajute pe mama în casă și mai ales cum să se pregătească pentru venirea celui mai nou membru al familiei. Ce să mai! Connie e prietenia noastră bună! Prietena mea Conni este una dintre cele mai noi colecții ale Editurii Casa. Cuprinde 8 cărți care prezintă într-un limbaj ușor și amuzant, momente și experiențe specifice copiilor de 3 ani. Cu ajutorul unui text simplu, ușor de citit, colecția Prietena…
-
Dinte pentru dinte….
Într-o zi din zilele acelea când soarele răsare cu ciripit de păsărele, copiii se joacă în liniște, îngerii plutesc pe un norișor deasupra ta, cântând la harpă, cafeaua te așteaptă aburind pe masă, făcută de un admirator secret, iar tu te ciupești să verifici dacă mai ești în viață, se aude suav lângă tine: – Mami, îți amintești când eu n-am vrut într-o zi să mănânc și tu m-ai dus la nani? – Da. – Și m-ai întrebat dacă mi-e foame și eu am zis că da? – Îmi amintesc. – Și tu m-ai iubit și mi-ai zis că o să mănânc după ce mă trezesc? – Da. – Să…
