Trăim cele mai frumoase zile din viața noastră
Am fost săptămâna trecută la Bacău și în ziua în care am plecat înapoi spre București, am coborât împreună cu mama să mă ajute cu bagajele până la mașină. Și în timp ce le aranjam eu pe toate în portbagaj, apare vecina de la parter la geamul de la bucătărie.
– Da cine este domnișoara? Aaa, e fata dumneavoastră! Vai, da ce copii mari are!
Începe discuția cunoscută.
Mama începe și ea să povestească cum a plecat tata la țară, cum ea preferă să rămână singură acasă, iar în timp ce eu confirmam în gând că e cea mai bună alegere să stai acasă în loc să te duci la țară, se aude vecina spunând:
– Ce n-aș mai da și eu să mai pot pleca pe undeva, de-acasă! Abia mai reușesc să ajung până la ușă când sună interfonul.
Moment la care am rămas cu sacoșele în mână, uitându-mă la ea lung.
Într-o zi o să fiu și eu ca ea.
Acum pot face absolut orice îmi trece prin minte. Dacă vreau să plec, plec unde vreau eu. Dacă vreau să stau, stau unde mi-e bine. Dacă vreau să mănânc, mănânc ce vreau. Dacă vreau să fac sport, alerg cât vreau. Niciodată nu mi-a fost mai simplu să mă duc până la ușa de la intrare și înapoi, până la poartă sau până la magazin, să merg pe bicicletă, să coduc ore în șir, să-mi iau copiii în brațe și să-i ridic sus, sus, să-i dau în leagăn, să sar cu ei în trambulină, să joc 9 pietre și chiar să câștig, să mă bat cu ei, cu perne, să urc 4 etaje până la mama acasă cu câte 3 sacoșe pline ochi cu de toate și baxuri de apă.
Niciodată nu mi-a fost mai simplu ca acum să fac tot ceea ce visez să fac.
Trăim cele mai frumoase zile din viața noastră
Avem de toate. Copiii ne sunt sănătoși, avem cu ce să-i creștem mari și resurse infinite să le dăm un start sănătos în viață, picioarele ne duc acolo unde vrem, mâinile îmbrățișează pe cine dorim, iubim și ne putem arăta iubirea, nu depindem de nimeni și de nimic în drumul nostru spre fericire.
Viața noastră este astăzi!
De mâine, ușor-ușor, începem să tăiem.
Într-o zi vom descoperi că respirăm mai greu când urcăm. Apoi, că avem nevoie să ne așezăm mai des jos. Iar mai apoi, că nu ne mai putem ridica deloc.
Într-o zi vom descoperi că ne-au plecat copiii departe. Apoi, că sună o dată pe săptămână. Iar mai apoi, din ce în ce mai rar. Doar de sărbători.
Într-o zi vom descoperi că hainele pe care le purtăm nu se mai așează bine pe corpul care începe să se lase, să se facă mic, să nu mai răspundă la comenzi și de pe care pielea începe să cadă.
Într-o zi pantofii cu toc vor rămâne în dulap pentru totdeauna.
Într-o zi cheile de la mașină vor rămâne pe masă pentru totdeauna.
Într-o zi prietenii vor înceta să mai sune și vor fi plecați pentru totdeauna.
Într-o zi vom rămâne singuri. Și ne vom târî până la geamul de la bucătărie să ne împrospătăm privirea cu cei care trăiesc cele mai frumoase zile din viața lor.
Fără să știe că sunt numărate!
