E bine în Portugalia, dar tot mai bună-i brânza la noi în țară
Sunt multe lucruri care-mi plac în Portugalia. De la primul ”Bem vindo!” (Bine ați venit) din aeroport, până la ultimul fir de nisip din părul copiilor mei mă simt precum o îndrăgostită care n-a trecut niciodată de perioada roz a relației. Încă mă fascinează calmitatea oamenilor, curățenia de pe străzi, frumusețea clădirilor, confortul și limba. Nu cred că se putea inventa o țară mai frumoasă și mai apropiată de cultura noastră cum e Portugalia.
Însă după aproape 2 luni de stat departe de masa de lucru din bucătărie, de tabieturile tale, limba, prietenii și patul confortabil, rămân la final 5 lucruri de care o să-mi fie dor până la vara viitoare.
Dor de Portugalia, dor de
1. Mentosul cu gust de ciocolată
Capul de listă este deținut cu succes de bomboanele mele preferate. De altfel, întâmplător sau nu este prima fotografie pe care am făcut-o în Portugalia pe lângă copii și ocean.
2. Pâinea de orice fel
Că e chiflă, rotundă, pătrată, cu mălai, cu făină albă, neagră, cu semințe sau fără, orice feliuță de pâine mâncată goală sau cu unt este extraordinar de bună. Preferata mea este pâinea de Mealhada, unde Mealhada este un orășel de prin centrul Portugaliei. Îi voi găsi rețeta și da, o voi replica și da, voi fi fericită.
3. Leitão
Dacă aș vrea să devin într-o zi carnivoră, doar acest porc de lapte făcut în cuptor tradițional m-ar reține să n-o fac.
4. Măsline
N-am descoperit încă în nici o țară, nici măcar în Grecia, măsline ca în Portugalia. Cele, dintre cele, dintre cele mai bune! Și costă 3 euro kg. Și aș putea mânca câte 1 kg pe zi, dacă n-ar cădea rău la stomac.
5. Înghețata Magnum After Dinner.
Știți c-aș da oricând o înghețată pe-o merdenea. Pe lângă bomboane încă nu s-a inventat dulcele care să nu fie nici prea dulce, nici prea mult și să meargă perfect cu cafeaua după amiază. În afară de Magnum After Dinner. Care e fix cât trebuie, ambalat elegant fix cum trebuie.
Ar mai fi autostrăzi, apoi autostrăzi și niște autostrăzi.
Când mă întorc însă în România, la final de vară, cu strugurii copți, vântul scuturând frunzele și marea rece precum oceanul, un lucru îmi încântă simțurile.
Dor de România, dor de
Brânză de burduf cu mămăligă.
Au venit chinezii cu tăiețeii după ei, americanii cu ketchup-ul și mai toți cu berea lor. Dar brânza, brânza oilor din munții noștri n-a dus-o nimeni departe de țara noastră.
E precum dorul și cu Miorița: care prind viață și înțeles doar în limba noastră maternă, doar pe plaiurile noastre românești.
