Mami, a ce miroase?
Două zile la rând am fost destul de absentă din programul copiilor mei. Le-am fost partener de Monopoly, am mai făcut și un puzzle dar nu m-am jucat atât de mult pe cât ne-am fi dorit noi.
Știți cum e – cu cât amâni lucrurile care par nesemnificative, cu atât devin din ce în ce mai urgent de finalizat. Așa că, lista care număra o margine întreagă de filă de agendă s-a transformat în două zile de maraton prin oraș.
Când m-am întorc acasă după o zi aglomerată, mi-au sărit amândoi în brațe.
– A venit mami, a venit mami! strigau amândoi, aproape surclasându-i pe cei trei iezi din povestea lui Creangă. Cu Beti am un ritual special când ne revedem. O iau în brațe și dansăm împreună, ea îmi prinde fața cu mânuțele și mi-o strâmbă, eu vorbesc stâlcit și râdem împreună câteva minute bune.
Ea mă întreabă de bomboane, eu îi zic că nu am, dar mi-o amintesc pe mama acum mulți ani când ne aducea cu drag o halviță de la toneta din colțul satului unde era educatoare. Nu se gândea ea că are prea mult zahăr, dacă e ambalată în plastic sau ținută la temperatură improprie.
Andre nu vrea bomboane. Vrea să-l ascult. Chiar și atunci când tace.
Seara, în pat, după ce am citit povestea și am închis lumina, m-am cuibărit lângă el, sub plapumă. L-am luat în brațe, l-am mirosit și m-am umplut de starea lui de liniște.
– Mami, ești fericită?
– Sunt tare fericită, iubirea mea! Tu ești fericit?
– Și eu sunt fericit!
S-a lăsat liniște. Adulmecam amândoi momentul de împlinire.
– Mami, a ce miroase?
– Nu știu. A ce miroase?
– Miroase a iubire, mami.
– Și de unde vine mirosul? îl întreb eu, curioasă.
– De la noi, mami. De la urechile mele, gura mea, nasul meu, de la fața ta, părul tău, toate organele noastre miros a iubire. Și miroase peste tot, în jurul nostru.
”Copiii simt”, se spune peste tot.
Simt când părinții se ceartă sau nu comunică între ei. Simt când ambientul nu este relaxant și propice dezvoltării lor. O simt pe mama obosită și pe tata încărcat cu probleme, dar au capacitatea de a iubi necondiționat.
Momentul acela de conectare de câteva minute, în fiecare zi, este oxigen pur pentru relația din familie: părinte – copil, părinte-părinte.
Fie că citiți o poveste, că vă îmbrățișați, că povestiți despre cum a trecut ziua și ce s-a întâmplat, fie că vă hârjoniți sau faceți planuri de viitor.
Important e să miroase a iubire.
