-
Ce-l face pe om, un bun cadru didactic?
Mama mea este educatoare. Așa o știu, dintotdeauna. De când am deschis ochii prima dată, mama avea deja ”copiii ei” de la grădiniță. ”Copiii ei” erau săraci, locuiau într-un sat departe de Bacău unde mama făcea naveta. Se ducea zilnic, fără nici o excepție, deoarece ”copiii ei” aveau nevoie de ea: să îi ia în brațe, câteodată să-i îmbrace, să-i hrănească, să-i învețe litere și cifre, fructe și legume, meserii și încrederea în sine. Pe unii i-a cununat, când la rândul lor s-au dus la casele lor. Din când în când, mama mă lua și pe mine la ”copiii ei”. Eram fericită! Puteam să stau mândră în fața ”copiilor ei”…
-
Oi fi mai proastă eu dacă renunț?
Mă tot bântuie întrebarea asta de vreo 15 ani încoace. De-a lungul timpului am jucat ambele variante: când n-am renunțat la nimic, mi-am luat catrafusele și am plecat, când am stat și-am desfăcut firul în patru, poate-poate om ajunge undeva. Nici una dintre situații n-a fost cea fericită. Pentru că în timp, urma să-mi dau seama că nici o relație nu se bazează pe modelul: unul face mâncare și celălalt mănâncă semințe. Unul crește copii și celălalt pleacă la bere. Unul doarme toată noaptea și celălalt se trezește din 2 în 2 ore. O relație e despre: eu las acum că te văd supărat, dar mă aștept să mă înțelegi…
-
Mama are nevoie de cafea!
Pentru cine a deschis mai târziu radioul, pe lângă un blog, o obsesie pentru cerceii lungi și un soț muncitor mai dețin și doi copii: Beatriz de 4 ani și Andre de 6 ani. Vă fac rezumatul ca să nu vă răcesc prea mult cafeaua. De când a făcut Beti, să zicem vreo 3 ani, mi se pare că lucrurile au început să se simplifice major. În primul rând, înțeleg ce vrea. Nu prea stă ea să explice, mai degrabă bate din picior dar tot consider că am evoluat. Apoi, nu mai strigă toată noaptea după mine, merge singură pe trotinetă, se îmbracă și se spală pe mâini și pe…
-
Băiatul care aduce flori
Cum alergam azi cu mașina dintr-o parte a alta a Bucureștiului, ba după un copil, ba după întâlniri, am zărit cu coada ochiului pe o trecere de pietoni un băiat care ducea în mâini un buchet mare de flori. N-am fost niciodată impresionată de flori, în așa fel încât să dedic un întreg articol pe blog. O fi de la vârstă, o fi de la maturitatea de a vedea azi în gesturile mici atenția și aprecierea de A FI. Nu de a face mâncare bună, de a crește copiii bine, de a călca hainele la dungă și de a cumpăra fiecăruia produsele preferate pentru micul dejun. De a-i lua în…
-
Până la un adult responsabil și fericit, ne mănâncă modelul din familie pe pâine
Partea cea mai bună a faptului că avem privilegiul de a ne crește copiii în secolul 21, liberi și neliniștiți, e că avem acces la informații. Dincolo de scutece, căruțuri 5 în 1 și cezariene. Dacă acum 20 de ani, copilul trebuia să știe de frică, acum ar trebui să avem cel puțin bunul simț să ne informăm că bătaia nu face altceva decât să inducă o stare de frică și nimic mai mult. Pe termen lung, fetița bătută va deveni soția supusă, iar băiatul bătut va deveni soțul agresiv. Vor fi oricum, dar nicicum echilibrați. Vorbesc în general, că excepții există întotdeauna. Cei cu nervii tari sau salarii mari…
-
Niciodată ProTv-ul n-a fost mai aproape de mine. De fapt, ne despart vreo 5 km de București
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] În ziua în care am ieșit din poștă mai ceva ca Simona Halep după ce a învins-o pe Sharapova, transpirată până-n ștrampi dar victorioasă, am primit un mesaj de la Andreea Rețea, care-mi spunea: – Filmăm cu tine! Oameni buni, sincer vă spun: noroc că nu…
-
Aici suntem medici și nu oameni!
Eu cu spitalele nu am o relație foarte strânsă. Aș preferă să nu știu de ele, dacă ar fi după mine să aleg. Am intrat de maxim 5 ori în spitalele noastre, Slavă Domnului, la care se adaugă cele două nașteri naturale. Doamna care mi-a salvat sănătatea mentală O experiență de consemnat a fost când am ajuns la Alexandrescu, pe când Andre avea doar 7 zile. Dormea întruna iar eu tocmai făcusem, fără măcar să știu ”furia laptelui”. Nu există cuvinte să exprim în ce hal plângeam în mașină, pe la 2 dimineața cu Andre în brațe dormind continuu, simțindu-mă ultima mamă de pe planetă care a născut un copil…
S-ar putea să-ți placă și
3 jocuri de masă pentru copii energici
Dacia 1310, număr par
Cine e doamna care umblă prin casă?
-
Un telefon cu destinatar necunoscut
Este o zi frumoasă de primăvară. Păsărelele ciripesc, domnii se poartă la cămașă, iar doamnele tocmai au coborât densitatea ciorapilor de la 100 la 20. Vântul adie, eu găsesc loc de parcare. Nu strigă nici un portar după mine că am luat locul cuiva cu numele pe plăcuță, eu-mi fac cruce cu limba. Momentul nostru de conectare – Unde iei prânzul azi? mă întreabă el, într-un mesaj rapid pe Whatsapp. Câteodată simt că-mi citește gândurile. Sunt atât de lihnită de foame, încât cred că i-am transmis undele de foamete cruntă până hăt, departe, în cutia lui cu nimic și agenda plină cu treburi de responsabil-suprem-de-a-aduce-o-pâine-bună-pe-masă. Că de pus o pun…
-
Aud copilul cerându-mi ceva dulce. Iar eu, părintele, devin copilul care n-a primit bomboane în copilărie
Later edit: Lista cu cei doi câștigători este: Tina Militaru Mihaela Stanciu Stefania Cosmina Bulumac Roxana Loredana Ibrion Anamaria Filmul extragerii este aici (scuzați calitatea, nu mi-am dat seama că îmi tremură așa rău mâna): Tina și Mihaela, aștept email de confirmare pentru participarea la eveniment. Ștefania, Cosmina, Roxana, Loredana și Anamaria, vă ofer 30% reducere la prețul biletului de la eveniment (50 lei biletul). Dacă sunteți interesate aștept email de confirmare. Vă mulțumesc tare mult pentru participare și stați pe-aproape! Revin cu invitații la alte evenimente la fel de interesante Vă îmbrățișez cu drag! ………………………………………………………………………………………………………………….. Acum ceva timp în urmă, am filmat împreună cu Tomi Cristin pentru Școala Familiei.…
S-ar putea să-ți placă și
Cum aducem liniște în relația dintre frați
Lecția castelului de nisip
Gândurile unei mame în delir….
-
Ziua în care m-am îndrăgostit de mine
Nu cred să existe carte de parenting, de viață sănătoasă, de împlinire în familie, de îmbunătățire a vieții de cuplu și tot ce ține de dezvoltare personală să nu se amintească măcar într-un paragraf de: – plimbă-te pe străzi – miroase o floare – atinge o frunză – respiră natura – privește un răsărit – simte pământul cu picioarele goale – deconectează-te de rutină Sună bine, când stai pe canapea și în 10 minute trebuie să te duci să iei copiii de la școală. Sună și mai bine când ai de terminat un proiect care va asigura traiul familiei pentru următoarele luni, iar tu de 3 nopți abia reușești să…
