Gândurile unei mame în delir….
Hai că a sosit și la mine momentul să înțeleg și eu acele mame care povestesc cum au părul nevopsit de o sută de ani și le stă ca o mătură, unghiile tăiate din greșeală pe răzătoarea de măr, nedepilate și mirosind a lapte regurgitat. Cum se simt ca monstrul din Loch Ness sau cimpanzeul din savanele africane. Sunt completate, de obicei, de către un soț înțelegător și bun de pus la rană, extrem de atent și empatic care le reamintește că ele sunt frumoase și minunate oricum ar defila prin casă.
Eu cred că e o chestiune de abordare a situației: dacă nu vrei să dormi pe preșul din fața casei, mâncând grăunțe cu Azorel, zâmbește drăgăstos în fața castronului cu ciorbă acră, cea mai gustoasă din ultima săptămână și completează romantic:
– Iubirea mea, arăți minunat astăzi! Ești cea mai bună mamă și cea mai atentă soție! Iar ciorba este foarte bună. Voi mânca din ea și săptămâna viitoare.
Dar toată lumea știe că fericirea vine de la coafor, iar copiii de la grădiniță
De o săptămână jumătate de când mi-am retras copiii brusc și neașteptat de la grădiniță, toate programările mele au depășit termenul legal de valabilitate. Am ajuns astfel ca azi să intru perfect în rolul crocodilului păros sau al monstrului cu gheare de urs. S-au distrat de minune copiii! Arătam atât de bine, că aproape m-au confundat cu originalul.
– Maaaaami, tu ești lupul care a mâncat iezii, uite, ai lăbuțe albastre! Adevărul e că rămăsesem cu un rest de ojă albastră, uitată de pe vremurile în care apucam să merg la serviciu și să-mi beau cafeaua cu colegii. Moment de relaxare supremă, pierdut pentru totdeauna!
De mâine însă, Elsa îmi va fi al doilea nume. Am înscris copiii la o grădiniță nouă și am reușit să mă strecor printre opționale ca să pot ajunge la coafor pentru o clipă de relaxare și câteva momente de liniște în adiere de uscător de păr.
În viitorul rol de mamă-cu-copii-la-grădiniță, îmi voi etala părul proaspăt vopsit, unghiile marsala și copănelele fripte cu ceară în fața oglinzii, în timp ce copiii vor dormi.
Voi sorbi dintr-un pahar de vin, luându-mi adio de la fărâma de viață socială care mai bântuia aiurea prin gândurile mele.
– Mami, cu cine vorbești?
– Cu mine, iubirea mea.
– Și ce-ți spui?
– Că viața de mamă e tare frumoasă. Atunci când te întorci de la coafor.
