-
Cu ce rămân copiii din aceste sărbători?
Amintirile despre Paștele copilăriei mele se îmbină cu un gust dulce de cozonac și vacanță, alături de unul încâlcit în care scuturam covoare și tăiam legume pentru salata boeuf. Mă amintesc cu unghiile mirosind a pătrunjel și morcov fiert, urcând și coborând scările cu traversele în brațe, iar uneori căram și apă de la pompa din spatele blocului până la etajul 4, fără lift. Știu că nu erau chiar cele mai relaxante zile din viața mea, dar uitându-mă acum în spate mi se pare că erau cele mai frumoase zile petrecute în familie. Mergeam cu toții la Înviere, mama ne pregătea lumânările din ceară galbene pe care ne chinuiam s-o…
-
Nouă ce ne mai aduce iepurașul?
Nu am să vă plictisesc povestindu-vă cum pe vremea mea, iepurașul nu era decât un animal din pădure drăguț și țopăitor cu legătură ZERO cu cadourile de Paște. Singurul obicei pe care-l aveam era cel în care tata se căuta de ceva mărunțiș prin buzunare, îl punea în cana de metal de la baie, iar noi ne plictiseam lenevind în pat căci ultimul care se spăla acela lua și banii. Întotdeauna povestea se încheie cu împărțirea banilor între mine și soră-mea, frățește. Dar cum spuneam, nu am să vă plictisesc cu asta acum. Unirii 9 Mă consider o persoană greu de impresionat. Mama mă chema ”mofturoasă”. Acum sunt – ”nu…
-
Desert portughez cu bezea și căpșuni
Pentru cei care au aprins mai târziu radioul, declar că oricând aș putea da la schimb o prăjitură dulce și cremoasă pe o bucată mare de telemea. Cam atât de mult iubesc eu dulciurile! Cu toate acestea, m-am îndrăgostit iremediabil de prăjitura de mai jos. Rețeta o am de la soacra mea și nu cred că există cadou mai bun ce putea să-mi dea. Este acel desert pe care-l faci destul de rapid, nu-ți trebuie cursuri la Școala Națională de Torturi și Prăjituri și îți dai pe spate invitații și propriile papile gustative. De fiecare dată când o faci! Ingrediente (pentru 10-12 porții): – 8 ouă – zahăr – 200…
-
Teama la copii îi face mai puternici și mai încrezători
Când avea Andre vreo 3 ani, și Beti numai 1, am trecut printr-o perioadă foarte grea, poate cea mai complicată de până acum. Abia ne mutasem într-o casă nouă, schimbasem grădinița, colegii și ambientul. Eu eram atentă la activitățile de la grădiniță, căutam o creșă pentru Beti, încercam să mă acomodez cu distanțele și cu un nou program de lucru. Oricât de atentă am încercat să fiu la nevoile copiilor, tot am trecut cu vederea unele lucruri extrem de importante. Lupul, chipul fricii și al întunericului ”Dacă nu ți-e teamă de mușcătura unui crocodil înseamnă că nu ești viu. – Copile, nu poți scăpa de frică. N-ai nici cum s-o…











