Nouă ce ne mai aduce iepurașul?

Nu am să vă plictisesc povestindu-vă cum pe vremea mea, iepurașul nu era decât un animal din pădure drăguț și țopăitor cu legătură ZERO cu cadourile de Paște.

Singurul obicei pe care-l aveam era cel în care tata se căuta de ceva mărunțiș prin buzunare, îl punea în cana de metal de la baie, iar noi ne plictiseam lenevind în pat căci ultimul care se spăla acela lua și banii.

Întotdeauna povestea se încheie cu împărțirea banilor între mine și soră-mea, frățește.

Dar cum spuneam, nu am să vă plictisesc cu asta acum.

Unirii 9

Mă consider o persoană greu de impresionat. Mama mă chema ”mofturoasă”. Acum sunt – ”nu ești deloc mulțumită”. Mai multe cuvinte, același lucru.

În apărarea mea spun că mereu mă aștept la mai mult, pentru a testa limitele.

Săptămâna trecută am fost la deschiderea Orășelului de Jucării, Edu Class, din Unirii 9.

Că sunt fan Edu Class nu știu dacă mai e vreo noutate. Am tot scris despre jucăriile pe care le-am achiziționat de la ei, iar că scriu acest articol fix pentru că așa simt, sper că iar nu e vreo noutate.

Pe Anca, mama Edu Class o știu foarte puțin. Singura amintire demnă de menționat este aceea în care am stat în curtea școlii lui Andre 45 de minute vorbind cu ea la telefon despre cartea lui Stephen King, On writing.

Am fost atât de captivată încât minutele au părut secunde. Abia când  m-am trezit cu parcarea goală am realizat că Andre mă aștepta de mult, la portar.

Sunt lucruri fără explicație care leagă cumva oamenii între ei

N-aș vrea să vă spun cum e la Unirii 9, ce găsiți sau cum o să vă simțiți. Vă îndemn să mergeți acolo, ca la o întâlnire pe nevăzute, cu tot cu copii și cu chef de joacă.

Sunt jucării pentru toate categoriile de vârstă, pe unele le puteți testa, iar eu, într-un final, am descoperit acuarelele pentru față cu tot cu șabloane pe care Beti și le dorește de vreo 6 luni.

De Paște le-am luat copiilor două ouă de dinozaur din care vor ieși fix în fața ochilor lor, un TRex și fratele lui roz care se vor juca și crește împreună în apă.

Un cadou de 20 lei care face toți banii.

Lui Andre i-am cumpărat o carte de citit cu întrebări din alea de îți trebuie ceva timp și imaginație să produci un răspuns coerent:

– De ce plângem când tăiem ceapă?

– Cum ne vin ideile?

– Se poate antrena mintea?

– Când începem să transpirăm?

– Dacă ne gâdilă o persoană, ne prăpădim de răs, nu și dacă ne gâdilăm singuri. De ce?

Nimic nu mă încântă mai mult decât să am tot ce vreau pentru copii într-un singur loc. Să găsesc de toate, fără multă pierdere de timp și energie, jucării de calitate care miros a lemn și nu se strică după prima sau a doua utilizare.

Cu posibilități de a cumpăra atât de 9 lei cât și de 50 lei. Și pentru o zi normală de vară în parc și pentru o aniversare deosebită.

Orice faci cu suflet se vede ca o rază de soare după o ploaie mocănească

Vi s-a întâmplat vreodată să faceți ceva pentru că trebuie – cum ar fi o tocăniță de cartofi când ai fi avut chef să stai în parc la soare, și ceva pentru că așa ați simțit – să faci aceeași tocăniță pentru un copil flămând?

Care a ieșit mai bună?

De fapt asta-i diferența. Că acolo unde se pune suflet, simți implicarea și dăruirea încă din parcare.

Sursa foto