Liniștea, liniștea din capul mamei

Dacă o întreb pe mama rapid cum eram eu când eram mică, la fel de rapid îmi răspunde:

– Liniștită, nici nu știam că ești în casă. Câteodată, intram la tine în cameră doar să văd dacă mai ești. Asta e o glumă bună, că noi stăteam la etajul 4, era cam greu să evadez pe geam.

Dacă o întrebi despre soră-mea, ți-ar povesti cum a vorbit fără să se oprească pe ruta Bacău – Curtea de Argeș, la doar 4 ani. I-a înnebunit pe toți de cap, de aia a și rămas isprava în amintirea tuturor.

Negreșit, soră-mea e o bună oratoare, iar eu, mai introvertită.

Ceea ce vreau să scot în evidență este că dintre toate amintirile pe care le are cu noi mama, tot despre liniștea din capul ei povestește. Fără să vrea. Și cred că dacă ai întreba 0 mie de mame ce-și amintesc dincolo de bucuria și împlinirea de a avea copii, sunt convinsă că ar menționa momentele în care-și trăgeau sufletul, își reîncărcau bateriile, se reconectau cu ele.

De altfel, încă mai există această împărțire a copiilor în cei cuminți și restul: mofturoși, gălăgioși, care nu dorm, care vor în brațe, practic, cei care își solicită mai mult părinții. Împărțire care îți dorește să justifice oboseala și epuizarea mamelor, dar care, în realitate, pune doar niște etichete pe creștetul unor copii nevinovați.

Indiferent de tipologia copilului, mama este om și are nevoie de liniște în capul ei! Din când în când!

Până să am copii, n-am apreciat niciodată liniștea. Și chiar era liniște în viața mea. Soțul meu nu prea vorbește, în general, eu nici atât, trecea timpul și nici nu știam.

Dar după ce au apărut copiii, m-a lovit acceleratul drept în moalele capului!

De fapt, eu cred că asta-i prima lecție pe care ar trebui să o învețe tinerii părinți. Pe lângă nopți nedormite și sâni inflamați, dragilor, nu o să mai fie liniște.

Bebelușul plânge mult, foarte mult, nespus de mult și nu se mai termină niciodată. Asta-i tot.

Când nu mai plânge, începe să vorbească. Iar când începe să vorbească, strigă mami de 3789 de ori/ zi. De multe ori dorește ceva, de cele mai multe ori, doar așa, de verificare, precum se face prezența în armată.

– Mamiiiiii, mamiiiii,maamiii!

Abia ce ieșisem din cameră, trăgându-mi respirația după 45 de minute de cântat, povestit, ținut în brațe și dansat, că reapar în ușa camerei la strigătul disperat al copilului.

– Ce e, draga mea?

– Vreau pipi, dar pot și singură.

– Și….de ce m-ai strigat?

– Că așa vreau eu. Poți să pleci.

După 2 minute.

– Mamiiiii, mamiiiiii, maaaaamiiiiiiiiiiii!!

Eu, din nou, abia ce reușisem să-mi adun gândurile în timp ce îmi scoteam ciorapii și meditam la ultimele task-uri de pe ziua în curs, că reapar la ușa ei.

– Ce e , iubirea mea?

– M-ai lăsat singură, și ai plecat.

– Păi nu ai zis să plec?

– Ba da, și chiar pleci?

– Vrei să rămân?

– Nu, poți pleca. Noapte bună.

Uneori e nevoie să treci prin purgatoriu ca să simți gustul raiului.

E nevoie să-și câștigi momentele de liniște ca să le simți dulceața.

Să nu te mai auzi strigată mai ceva ca la concertele rock, să nu-ți mai ceară nimeni piesa lipsă de la lego, să nu mai întrebe nimeni cu ce să se îmbrace sau unde-i mănușa lipsă.

Mama are nevoie de liniște. Să mediteze, să se adune, să savureze o cafea, să aibă timp să se admire în oglindă, să-și pună cercei potriviți, să-și aleagă cu calm tocurile. Să aibă timp să se machieze, să-și aranjeze părul sau doar, să citească 3 pagini dintr-o carte. Are nevoie să dispară pentru ceilalți, preț de câteva minute. Mama nu trebuie să fugă de acasă. Mama are nevoie să aibă liniște, din când în când, în casa ei. În mediul ei, în pijamalele ei, în bucătăria ei. Cu ceașca ei, cu gândurile ei. Mama nu cere mult, doar câteva minute. În care să nu pună la spălat, să nu facă mâncare, să nu doarmă.

Să facă ceva numai pentru ea!

***Dacă aș avea o baghetă magică, aș face ca toate mamele din lumea asta să-și rupă măcar 5 minute pe zi numai pentru ele, să se relaxeze și să se binedispună. Dar pentru că nu am nici o baghetă magică și șansele să capăt una sunt reduse, am scris Destin de mamă tocmai pentru cele 5 minute din zi pe care le merită fiecare părinte din plin.

Sursa foto

Share This Story!

One Comment

  1. […] ”Liniștea, liniștea din capul mamei” – Azi aș fi avut mare nevoie de liniștea despre care vorbește Dina. Am primit-o doar după ce mi-am cerut-o într-un mod nu tocmai diplomat. […]

Leave A Comment