Cea mai frumoasă declarație de dragoste
Sunt momente în viață, când ai impresia că nu te vei căsători decât cu un bărbat înalt și brunet. Apoi, realizezi că tocmai te-ai măritat cu unul blond, dar deștept.
Sau, că nu te vei mai mărita niciodată. Cine să te mai ia și pe tine, nu vezi ce capricioasă ești? Apoi, apare de după ușă, curierul. Ce zici? Ieși la o cafea?
Nu te vezi niciodată conducând prin Bucureștiul haotic, dar, sătulă de burta mare târâtă prin tramvaie și cu un alt copil în brațe, iei mașina din garaj, îi faci RCA și pleci în lumea largă. Mă rog, până la primul semafor. Că tocmai s-a blocat intersecția.
Crezi că o să clachezi și nu vei fi o mamă bună dacă ar fi să mai faci un copil acum. E prea devreme, nu te-ajută nimeni, abia te-ai liniștit și tu cu programul. Dar, rămâi însărcinată, în prima noapte după 2 ani când bei și tu un vin roșu cu prietenii până la 4 dimineața. Naști, și-ți dai seama că mai frumos, nici în vis nu se putea. O mai pui de-un vin roșu, dar de data asta mai precaut. Deja sunt doi.
Știi că limbajul tău de iubire sunt cuvintele de încurajare. Și le aștepți ca un cățel umil, schelălăind în fața casei: ”oare latru suficient de bine ca să primesc astăzi un os cu carne?” Și-atunci, naști copilul care vine dintr-o lume perfectă a celor mai frumoase și mai dulci cuvinte de dragoste.
În seara asta, ne-am cuibărit amândoi sub plapumă. Am început să-i spun, pe întuneric, ”Cenușăreasa” până când m-a întrerupt:
– Mami, tu știi că te iubesc, nu?
– Da, știu. Și eu te iubesc foarte mult.
– Ești o mamă foarte bună. Mama ta, bunica mea, a născut un copil foarte bun. Ca să-mi fie mie mamă. Ești cea mai bună mamă din Univers! Și ești mama mea!
M-a îmbrățișat cu toată puterea și am murit de dragul lui.
Sunt momente când crezi că nimic nu te mai poate liniști. Că viața e prea grea, că drumurile sunt prea lungi, că așteptarea e prea grea. Atunci, apar aceste brațe, larg deschise înspre tine, gata să te primească înăuntrul lor.
Le vezi?
***Despre cartea care te binedispune în vacanța de primăvară-vară și să sperăm că nu și de toamnă: ”Cu bune și cu rele, viața de familie este de neegalat, iar Dina a descris-o în Destin de mamă într-un mod amuzant și cu o ironie fină care o caracterizează din plin și care face deliciul întregului roman. Nu există părinți perfecți, cum nu există nici copii perfecți. Evident, nici familii perfecte. Însă ceea ce trebuie să înțelegem cu toții este că imperfecțiunile noastre fac din aventura aceasta numită parenting una care merită trăită din plin. (Robert Diaconeasa, tată, soț, antreprenor, blogger)
Cat de frumos!!!! Eu inca tanjesc dupa astfel de declaratii, mie imi spune ca sunt frumoasa, ca sunt cea mai frumoasa. Dar parca sa iti spuna ca esti „cea mai buna mama din univers” e cel mai bun remediu pentru orice.
Nici eu nu știu de unde i-a venit asta cu bunica și mama din Univers.
Dar chiar intră în top 3 cele mai frumoase declarații primite vreodată.