-
Mama care și-a uitat copilul la școală
Nu știu cum stați voi cu nervii, dar eu, uneori, dar doar uneori, vorbesc singură, plec după pâine și mă întorc cu șervețele umede, mă roagă copiii să le fac ceai și e gata după 2 zile, iar soțul meu e plecat de-acasă și-am uitat unde s-a dus. Sper să nu citească asta că iar o să-mi scotă ochii că sunt atât de aeriană că nici măcar nu sunt atentă la ce vorbește cu mine. Ceea ce nu este deloc adevărat! Sunt foarte atentă, doar că am multe idei în cap și uneori, se mai ocupă locurile, iar câteva informații rămân pe dinafară. Important e că știu că e plecat…
-
Una e să iei decizii, alta e să fii ferm în decizii!
Cine n-are un bătrân să-și cumpere, zice o vorbă din popor. Și cine o fi fost poporul ăla, mare dreptate a avut. Eu n-am chiar un bătrân dar mă pot lăuda cu o prietenă mai în vârstă ca mine pe care a bucurat-o viața cu un bărbat cam pe tipologia bărbatului meu: corporatist, rol plin de responsabilități, asumat până dincolo de șosete, mai ales cu finanțele. Doar că trăind câțiva ani în plus și acumulând experiență, pare că uneori știe exact ce sfaturi să-mi dea când eu nu mai văd decât un polonic în cap și-o ușă trântită-n nas. Bașca mai e și vecină cu mine, deci când ți-e lumea…
S-ar putea să-ți placă și
Cum a fost viața ta?
Minivacanța, agonie sau extaz?
Primii 40 sunt bonus pentru următorii 40 plini de înțeles
-
Invidiază-mă, numai eu știu ce-i în sufletul meu!
Păi nu trebuia să ating și eu pragul critic și să ajungă articolele mele până la urechile judecătorilor de serviciu? Trebuia, că altfel rămâneam nebotezată în ale blogging-ului autohton. Am scris săptămâna trecută două articole, pur întâmplător, dar după reacțiile stârnite mi s-a confirmat încă o dată că nu e după cum îți propui ci e după cum îți iese. Primul articol a fost despre cum alerg eu dintr-o parte în alta cu copiii pe la opționale și nu știu exact cum am ajuns în situația asta și dacă merită, moment la care s-a dezlănțuit uraganul mamelor supărate că mă plâng că stau în trafic, în mașină, la căldurică, altele…
-
Nu mă mai suna la birou
Cunosc multe persoane care dacă-și sună soții la birou și aceștia nu le răspund la telefon, se supără de nu te mai înțelegi cu ele. Am un prieten care-i răspunde soției de fiecare dată când aceasta-l sună, indiferent că e la birou sau la vreo întâlnire. Nu știu exact ce-l întreabă, ce-și pot spune, cert e că ea îl sună, el răspunde, probabil a fost la vreun curs de ”cum să ai o familie liniștită”, și-a învățat că răspunsul corect este: – Îi răspunzi soției la telefon. Iar al doilea răspuns corect este: – Da, iubirea mea, da, dragostea mea, așa este, viața mea! Și soțul meu răspunde la telefon…
-
Generația copiilor sportivi cu părinții olimpici la oboseală cronică
Am plecat de-acasă înainte de ora 16. Am făcut 35 de minute până la grădiniță, și încă o jumătate de oră, 5 km mai încolo, la balet. La ora 17 fix începe ora. Inima îmi bate tare, prind a treia oară semaforul pe roșu, toată lumea se grăbește acasă, unii încă livrează pachete, alții cu ”școala” învață în cele mai (ne) potrivite momente să se descurce prin jungla traficului bucureștean. O basculantă îmi taie fața, un Audi taie benzile pe diagonală, un taxi forțează galbenul. Semaforul se face roșu. – O să întârziem, mami? – Cred că da, iubire. – Adică o să înceapă fără noi? – Sper că nu.…
S-ar putea să-ți placă și
Tati e în spațiul lui, să nu-l deranjăm!
Mami, ia-mă în brațe!
Mami, ce mi-ai cumpărat astăzi dulce?
-
Fata care ar fi putut salva o țară
În cazul în care vi s-a făcut dor să re(trăiți) timpurile din 1900 toamna sau poate nu știți cum era pe-atunci și aveți chef de senzații tari, mergeți să vă scoateți un cazier de la Secția de poliție nr. 9, Pantelimon. Or fi și pe la alte secții așa, nu știu să vă spun și sper nici să nu aflu. În primul rând, la noi, în Pantelimon nu ai unde parca. Da’ unde se parchează în orașul ăsta? De parcat, se parchează, dar complet ilegal așa că eu nu parchez. Pentru că risc să iau amendă sau să-mi ridice mașina, dincolo de spiritul civic cu care mă mândresc că altceva…
-
Visul unei nopți de mamă: să doarmă 5 ore legate
Se povestește din bătrâni că mamele ar avea nevoie de 5 ore de somn neîntrerupt ca să fie liniște în casă și mâncare caldă pe masă. Dacă stai să te gândești, 5 ore nu sunt multe. Te culci la 12, te trezești la 5. Gata micul dejun, ghiozdanele și ciorba. Alți bătrâni, probabil de gen masculin, spun că un adult ar trebui să doarmă în medie vreo 8 ore pe noapte. Tot de somn neîntrerupt, pe românește buștean, adică acolo unde visezi frumos că ești pe plajă, că un domn la bustul gol îți face vânt cu evantaiul, un altul masaj, iar un al treilea îți toarnă băutură în pahar,…
-
Mama zen există dar vine de pe altă planetă
Dacă ar fi să mă întâlnesc mâine, la rând la Lidl, cu peștișorul auriu cu sacoșa doldora de dorințe numai bune de îndeplinit, l-aș ruga frumos să mă facă o mamă zen, calmă, băi, da nu așa, calmă, doar calmă și gata, primul nivel. Nu! Să mă facă mama aia de care vorbesc toți psihologii în cărțile lor vândute în milioane de exemplare în lumea largă, marii vorbitori motivaționali prin conferințe, preoții pe la biserică, bunicile către fetele ajunse și ele mame, prietenele și bătrânele din parc, vecinele și tații din fața blocului: – Fiți calmă cu copilul! – Păstrați-vă calmul! – Vorbiți calm și relaxați-vă! – De ce te…
-
Dacă vrei să-ți cunoști mai bine familia, invit-o la nuntă
Când m-am măritat în primăvara lui 2010, la nunta noastră din România am avut vreo 100 de oameni. 80 prieteni, 8 membri din familia mea din Bacău și Piatra Neamț și 12 din familia lui Cris din Portugalia, Elveția și Franța. Întreabă-mă astăzi, însă, ce-mi amintesc cel mai mult de la nunta mea: câți bani a dat fiecare sau cum ne-am distrat și cine a participat la fericirea mea? O să-ți răspund că nici măcar nu-mi amintesc suma finală, dar că mi-ar fi plăcut tare mult să fi venit toată lumea din familia mea, toți unchii și mătușile, verișorii și verișoarele, să facem o reuniune de familie cum probabil alta…
-
Copilăria nu ține dietă și nici celulită n-are
A venit mama la mine să stea cu copiii până trece vacanța. Cică vacanțele sunt binevenite ca să se conecteze copiii cu părinții. Adevărat! Dar pentru cei care se conectează cu copiii zilnic, între școală – balet – fotbal și înot, vacanța e și pentru a se conecta bunicii cu copiii și copiii cu sacoșele lor pline cu bunătățuri. 3 zile au trecut de când a venit și s-a dus pe pustiu viața mea sănătoasă și orele la sală unde-mi propusesem să scap de celulită. Bunică, viață sănătoasă și gustul copilăriei se înțeleg precum copiii mei când trebuie să împartă aceeași mamă. Ce să vă mai gătesc? întreabă ea în…
