Copilăria nu ține dietă și nici celulită n-are
A venit mama la mine să stea cu copiii până trece vacanța. Cică vacanțele sunt binevenite ca să se conecteze copiii cu părinții. Adevărat! Dar pentru cei care se conectează cu copiii zilnic, între școală – balet – fotbal și înot, vacanța e și pentru a se conecta bunicii cu copiii și copiii cu sacoșele lor pline cu bunătățuri.
3 zile au trecut de când a venit și s-a dus pe pustiu viața mea sănătoasă și orele la sală unde-mi propusesem să scap de celulită. Bunică, viață sănătoasă și gustul copilăriei se înțeleg precum copiii mei când trebuie să împartă aceeași mamă.
Ce să vă mai gătesc? întreabă ea în timp ce prăjește niște chiftele în tigaie.
Eu rup cu mâna din pâinea rotundă și proaspătă de pe masă și mușc cu poftă din cea mai bună pârjoală pe care am mâncat-o vreodată în viața mea. Toată copilăria îmi revine în minte ca o prăjitură ce nu se mai termină niciodată. Mă văd pe dușumeaua din bucătărie, sâmbătă dimineață, abia întoarsă de la piață de unde am cumpărat pâine, carne și smântână, citesc ziarul ”Deșteptarea” în timp ce bag într-un colț de pâine albă o pârjoală grasă și gustoasă și mușc din ea cu poftă.
Mama prăjește în continuare carnea pe care o modelează în mâini și care, în timp, va deveni ceea ce numim azi: gustul copilăriei.
– Niște gogoși, să faci, mamă. Din alea, mari, cât palma!
– Da, bunica, gogoși!
Mama cântărește făina, pune drojdia iar amintirile se duc o generație și mai în urmă. Am 4 ani, iar bunica mă așteaptă în prag, în apartamentul ei din Piatra Neamț, cu fructe și gogoși. Nu am nici o amintire despre ce-mi spune, o văd bună și blândă și face totul ca să fiu eu fericită. Un an mai târziu aveam să n-o mai văd niciodată.
Când l-am născut acum 8 ani pe Andre și-am venit acasă, primul lucru pe care i l-am cerut mamei a fost să-mi facă gogoși. Un sentiment că totul va fi bine îmi cuprindea sufletul.
Ce să vă mai gătesc? întreabă ea în timp ce întinde cu mâinile aluatul moale de gogoși.
Poale-n brâu, mazăre cu cârnați și ciorbă cu perișoare.
De toate mi-a făcut, din toate am mâncat. Fără să mă uit la ceas, la ingrediente și la combinațiile din farfurie, m-am lăsat în voia emoțiilor, am retrăit fiecare clipă ca și cum ar fi fost ultima, am tras pe nas mirosul de supă cu găluști de pui de țară și mi-am rememorat copilăria la 12 noaptea în fața unei gogoși cu sana.
S-a dus dieta mea din ultima lună, s-au dus exercițiile mele de la sală și abdomenul plat, iar în locul lor am pus cafeaua cu mama de dimineață, poveștile despre neamurile împrăștiate prin lume și o bucată de șuncă adevărată cum numai cu mama am mâncat când soră-mea era plecată deja la facultate în București, iar tata lipsea de-acasă.
Copilăria nu ține dietă, emoțiile nu știu de celulită, iar sufletul se întregește doar când părinții ne mai calcă pragul.
Mâine voi relua sala, dar azi…, azi,….e numai despre mine, copilul din mine.
❤