Eu şi cu mine

Se spune că fiecare-și alege numele. Cumva, în universul ăsta mare și divers, de fiecare dată când un copil se naște, un nume se extrage din jobenul magicianului. Un nume care-l va călăuzi pe copil tot restul vieții lui, la bine și la rău, care îi va fi semn de bogăție, istețime și curaj.

Va da sens lucrurilor și înțeles alegerilor în parcursul vieții lui.

Eu sunt Dina, dar eram așteptată Bogdan. După primul val de lacrimi și dezamăgiri, sora mea a decis că un singur lucru se mai poate face pentru restabilirea liniștii în familie: să mă boteze Dina. Precum păpușa ei mult prea iubită, grasă și cu ochi albaștri. Născută cu 4 kg și vreo 200 grame, blondă și privirea precum cerul mă încadram perfect în dorința ei. Pentru cei 5 ani ai ei a fost o alegere destul de bună.

Și ca și cum n-ar fi suficiente povești pe seama numelui meu, ba că nu e român, ba că e prescurtare, ba că e aromân și câte altele, cireașa de pe tort a fost al doilea prenume ales, respectiv Ionela. Nici Oana, nici Ioana. O struțocămilă care să satisfacă nevoia de a mă boteza precum sfântul în ziua căruia m-am născut.

Copiii însă nu se cramponează de atâta lucru. Cum ne cheamă, cum ne zice, dacă suntem iubiți și acceptați suntem cei mai fericiți.

Viața a trecut. Așa cum trece orice viață de copil născut în anii ’80, în faţa blocului, schimbând școli și licee mereu într-o continuă căutare a binelui și a fericirii. Când ele sunt mereu lângă noi. E nevoie doar să le vezi și să le faci cu mâna.

– Hei, ce faci? Ne vedem diseară?

M-a întrebat el când eu abia pusesem piciorul în Coimbra, Portugalia, orașul lui natal.

– Știi, nu prea am cum, am treabă, chiar nu pot.

– Te-ajut să-ți faci temele la portugheză, a insistat.

Așa am învățat că fericirea e precum Dumnezeu. E acolo, mereu, lângă noi, în forme și culori diferite. În oameni diferiți.

Copiii noștri, André Ștefan și Beatriz Elena, sunt copiii la care nu îndrăznești să visezi. Sunt tot ceea ce iubim noi mai mult, în varianta cea mai bună și mai frumoasă. Au brațele calde și atât de încăpătoare pentru vârsta lor mică, au glasul blând și mintea ascuțită. Sunt veseli și optimiști. Sunt fericiți.