Din cugetările unei soţii de corporatist
În maşină, mergem spre petrecerea de deschidere a barului unui prieten. El abia a aterizat din Suceava (de pe şantier). E abătut.
– Eşti bine?
– Da.
Linişte 3 minute.
– Eşti supărat?
– Nu, sunt obosit.
Linişte 15 minute. Doamna din Google Maps vorbește singură.
Sună telefonul meu. Ne invită nașul nostru la munte de revelion. E pe speaker.
– Nu mergem, stăm acasă.
– De ce?
– O să alegăm prea mult cu copiii.
Linişte alte 10 minute.
Eu admir viaţa de noapte a Bucureştiului, el se uită la semafor.
Ne apropiem de destinaţie. O maşină oprită pe avarii ne obligă să staţionăm în coloană vreo 10 minute.
Se claxonează la unison. Iese domnul de la „Trends by Adina Buzatu” explicând că el are treabă în magazin.. Îşi mută tancul cu geamuri fumurii 2 m mai în faţă. Corporatistul dă cu pumnul în volan şi îi ies pe gură vreo 30 de cuvinte într-o portugheză care nu face logică.
Nervii străzii se ma risipesc, după ce blocajul se mută la intrarea în Calea Victoriei. Observ doamnele cochete pe stradă, cu pantof cui şi haină elegantă la braţ cu domni eleganţi, zâmbindu-şi reciproc.
Căutăm loc de parcare, pe Victoriei nu, la Hilton nu, la Sala Palatului nu, la Cismigiu, nu, la Novotel nu, găsim după 45 de minute pe Brezoianu.
O luăm la pas, eu mă uit la pantofii şi cizmele din vitrine, promițându-mi să mai trec o dată pe aici să-mi cumpăr o pereche.
– Sunt atât de obosit, ar fi trebuit să stăm acasă.
Ajungem. Facem poză la panou, zâmbim. El nebărbierit de 3 zile de când e la Suceava pe şantier, eu fresh ca o floare de primăvară.
El recunoaşte jumătate din domni, eu doar câteva dintre puţinele soţii.
– Azi nu am mâncat nimic la prânz. Doar în avion un sandviş.
– Mănâncă aici ceva.
– Nu pot, vreau să dorm.
Încep discuţiile despre proiecte colosale, construcţii de mall-uri, panouri solare, noul metrou, gropi de gunoi municipale. Toţi prind viaţă, eu scriu pe blog.
El bea bere (fără alcool) ca să „dea bine” că altfel ar bea apă plată, eu beau roze-ul adus de el de la bar.
Plecăm. Linişte.
El abia conduce, eu îi stau alături. Suntem fericiţi.
The end.
