Genul programului – thriller
Cred că stau într-o casă bântuită – toată lumea doarme, doar eu aştept un ceai să se răcească uitându-mă la Las Fierbinţi. Afară, în beznă, se aud niste bătăi de vreo 20 minute. Cine-o bate cuie-n câmp? În bucătărie, brusc a început aerul condiţionat să scoată zgomote. Îmi bate inima ca la puii de gâscă. Mi-e frică să mă ridic de pe canapea. În bucătărie e întuneric. Îmi aduc aminte că aparatul de aer condiționat are o aerisire care dă afară. Sau e de la hotă? Dacă au intrat şobolani şi acuma stau să invadeze casa? Înghit în sec. Sau poate e un şarpe, că am auzit eu vecine care au găsit şerpi în curte. Vaaaaai, mor de frică! De sus se aude o respiraţie şi ceva căzând pe podea. O fi Andre care nu doarme? Pfuu ar trebui să mă duc să văd ce face, dar cum să mă ridic de pe canapea ca mi-e o frică……
Afară ce se aude?
Cred că a început sa plouă sau ce se întâmplă afară? Se aud zgomote, parcă se vede ceva pe geam afară, e un chip? Se uită la mine? Face aceleşi gesturi ca şi mine, bea ceva? Aaaa stai, cred ca e imaginea mea în oglindă. Am geamurile prea curate. Am luat-o razna…..La centrală se aude apa picurând (am o problemă în curs de remediere) sau o fi şoarecele care a reuşit să intre în bucătărie. Poate e şarpele care a urcat sus, pe scări, fără să îl văd şi s-a dus în camere la copii.
– Şarpele de casă nu e periculos, aşa am auzit, spune el cortexul prefrontal ca să calmeze situaţia. Brusc îmi amintesc de un film cu un avion care era invadat de mulţi şerpi, graşi şi lipicioşi, oamenii dormeau, şi nimeni nu simţea şerpii care se urcau pe ei, mai puţin actorul principal care lupta împotriva lor. Sper să nu fie cazul meu. Eu mor înainte să înceapă filmul.
Să țip?
Îmi vine în cap ideea de a ţipa cât de tare pot că nu mă pot dezlipi de canapea. Mi-e frică de nu mai pot. Mi-l şi imaginez pe Cris cum va coborî după vreo 20 minute, după ce s-a trezit uşurel, fără stres, oferindu-şi timpul acela doar al lui, după ce şi-a verificat emailurile şi mesajele, dupa ce mi-a trimis şi mie câteva emailuri cu „cele mai bune 10 locatii din lume pentru pensionare”, s-a îmbrăcat şi apoi, mărind pasul, va striga să nu deranjeze vecinii:
– Amoooor, eşti bine?
Iar eu moartă de inimă de 20 de minute pe podea.
Deci mai bine nu ţip că mai trezesc şi copiii şi deranjez si vecinii.
Revenind, e cineva afară?
Afară aud zgomote ciudate, parcă sunt oameni care se mişcă prin grădină, o apă picură în dulap, plasticul aerului condiţionat scoate zgomote de animal prins în capcană, sus se aude o respiraţie, toată lumea doarme, iar Giani (din Las Fierbinți) repetă tabla înmulţirii: 7x 8= 78, 7×9=79…..
Semi beznă.
Iau o gură zdravănă de ceai de valeriană, mă uit în jur, prind curaj, dau televizorul foarte tare, repet două-trei scheme de karate in gând, respir adânc, repet tâmp – nu e nimic, nu e nimic, nu e nimic, nu e nimic, nu e nimic – fac un salt până la lumini şi le aprind în toată casa, alerg în bucătărie şi cuprind imaginea cu totul să mă asigur că nu e nimic pe nicăieri, urc repede scările sus, îl găsesc pe Andre jucându-se fără nici un stres la masa din camera lui. Îl pun pentru a suta oară în pat, e deja 11 noaptea, mă duc la Bea, doarme, mă duc la noi în cameră, Cris doarme.
Suntem salvaţi, am scăpat cu bine de această dată.
