-
Povestea celor trei cutii (II) – Așa cum eram împreună, noi două și cu mama!
Am comandat de la Gruni 3 cutii. – Pentru cine sunt cadourile astea? m-a întrebat Beti când le-a văzut pe toate aranjate, pe măsuța de la intrare. Una este pentru Vanessa, prietena mea care după 8 ani de România se întoarce la ea acasă, în Portugalia. A doua este pentru mătușica Oana cu a cărei zi de naștere dăm cep la sticlele de prosecco și rose, în timp ce bărbații transpiră lângă grătar și copiii mănâncă înghețată în loc de cină. Sora mea e născută vara, când se coc cireșele, pepenii pocnesc de dulceață, iar porumbul fierbe în oală. Când îți scoți din dulap cele mai ușoare haine, te parfumezi…
-
Paste cu ton și mozzarella
Gătesc multe tipuri de paste pentru că dacă e ceva ce copiii mei ar mânca de 3 ori pe zi fără să se plictisească iar eu aș găti de 3 ori pe zi fără să obosesc, astea ar fi cu siguranță, pastele! Iar rețeta ce urmează să v-o spun este de departe cea mai simplă și cea mai gustoasă rețetă vreodată descoperită! Știu că toate pastele se laudă cu aceste 2 calități, dar nici una nu este paste cu ton și mozzarella, la care numai pastele se pun la fiert! Restul e pe natural și crud :) Sunteți gata pentru a vă revoluționa meniul de prânz? Ingrediente (pentru 4 persoane):…
-
Indiferent cu cine ne intersectăm în viață, ține numai de noi să ne alegem lentila potrivită prin care să-i vedem!
Aparent, statul în casă 3 luni nu m-a ajutat doar să recapitulez materia clasei a II-a, anul de grație 1990, să devin expertă la creat fluturași din bobine de hârtie igienică, să fac lansări de carte în baie și să beau vinul de la rețeta de fructe de mare ci m-a ajutat să slăbesc vreo câteva kilograme, atât de fericită și încântată am fost de toată pandemia care a dat cu rutina mea de pereți! Pentru cei care au dat drumurile mai târziu la radio, eu sunt de departe ultima persoană de pe planetă care va face vreodată dietă ca să slăbească sau va ține vreun regim fără carne, ouă,…
-
Povestea celor trei cutii (I) – Căci ce rămâne după noi, vor fi doar amintiri!
Am comandat de la Gruni 3 cutii. – Pentru cine sunt cadourile astea? m-a întrebat Beti când le-a văzut pe toate aranjate, pe măsuța de la intrare. Una este pentru Vanessa, prietena mea care după 8 ani de România se întoarce la ea acasă, în Portugalia. Chiar astăzi. A venit să stea 1 an, maxim 2 pentru că soțul ei fusese transferat cu serviciul, în România. Și cât am clipit din ochi și-am băut câteva cafele bune, s-au făcut 8. Ne știm de când băiatul ei cel mare abia făcuse 3 ani. A făcut grădinița aici, școala, iar apoi, fratele lui i-a pășit pe urme. Ne știm parcă dintotdeauna, soții…
-
Pe o scară de la 1 la 10, ce fel de mamă sunt eu?
Eram toți trei adunați în jurul mesei, la prânz, când i-am întrebat pe copii: – Pe o scară de la 1 la 10, eu ce fel de mamă sunt? După o perioadă în care am fost destul de absentă din rutina lor de zi cu zi, eram acasă dar nu prea, mă mustra cumva conștiința că mi-am pierdut ratingul în fața lor. Încrederea se găsea undeva pe fundul oceanului, răbdarea și atenția fuseseră luate cu ultima apă de ploaie căzută pe terasă. Uneori, așa mi-ar fi plăcut să mă transform într-o albinuță și să mă pot duce să văd dacă toți cei care pozează în super părinți: și creativi și…
-
Tagliatelle cu somon și roșii cherry
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] Toată lumea știe că cea mai rapidă și cea mai gustoasă mâncare pe care o poți pregăti într-un timp record sunt pastele în toate combinațiile. Iar de când cu statul în casă, am testat atâtea rețete că aș putea găti o lună întreagă numai paste și…
-
Pandemia trece, noi rămânem să plătim
N-o să vă risipesc timpul ținându-vă lecții despre teoria conspirației în ceea ce privește pandemia din care încercăm să ieșim, mai cu neuronii ciufuliți, mai cu buzunarele goale, iar unii dintre noi cu mai puțini la strigarea catalogului. E clar că virusul există și trebuie să ne obișnuim cu existența lui. Am râs noi de Zorro când mergea să bea bere cu masca pe ochi, dar noi l-am depășit cu brio când mergem astăzi mascați să ne cumpărăm castraveți din piață. Mă rog, cei mai responsabili dintre noi. Că eu am fost să-mi cumpăr cireșe săptămâna trecută și nimeni nu purta mască în piață. Mai eram și cu copiii după…
-
Ultima zi de școală acasă, prima zi de trezit fără doamna în casă!
De departe cel mai neobișnuit sfârșit de an școlar a fost cel al școlii on line de anul acesta. L-am așteptat ca o zi frumoasă de primăvară după o iarnă grea, ca un răsărit de soare după o noapte tristă, ca un copil abia născut după zeci de ore de travaliu. După 3 luni de stat în casă cu copiii, abia am așteptat să mai vină încă 3 luni de stat în casă cu copiii! Ultima zi de școală acasă, prima zi de trezit fără doamna învățătoare în casă! Nu cred să existe ceva care să egaleze într-un fel stresul pe care l-am simțit în toată perioada aceasta în care…
-
Ce-și doresc mamele să audă când se întorc seara, din oraș
Am ieșit aseară în oraș, să mă văd cu fetele la o terasă, după o zi extrem de lungă și obositoare, o noapte nedormită și plină de gânduri. Amânam de două zile întâlnirea, iar fetele au așteptat să-mi fac loc în program și să ne vedem împreună, așa cum stabilisem. Cu cât de mult îmi doresc și știu că am nevoie să ies după mai bine de 3 luni de stat cu copiii în casă pe atât am impresia că e foarte complicată orice ieșire de-a mea: nu sunt să le pregătesc seara, masa, nu mai apuc să-mi scriu articolul, bucătăria rămâne necurățată, copiii vor plânge după mine. Acum, scriind…
-
Înainte să spui DA, gândește-te dacă un NU, nu v-ar fi la amândoi de mai mare ajutor.
Azi, la 38 de ani îmi este clar ca lumina zilei că m-am născut sub o stea numită ”serviciul ambulatoriu de întrajutorare publică”. Am o nevoie constantă de a sări în ajutor. Aș vrea să mă pot trezi la realitate dar nu pot. Am făcut o facultate, 4 ani din viața mea ca să învăț cum să ajut oamenii, copiii în suferință. Probabil n-a fost o întâmplare sau o scăpare așa cum am crezut mereu. E ceva în mine, acolo, care mă împinge fără voia mea să ajut pe toată lumea. Și nici măcar nu o caut. Ele, situațiile, oamenii din jurul meu, vin spre mine. Parcă mă miros de…




























