Cultura căciulii

Odată ce l-am adus acasă pe Andre de la maternitate, a durat fix 30 de secunde momentul nostru de liniște și împlinire.

Urma să înțelegem că un mare dușman invizibil stătea după ușă, gata să atace: CURENTUL.

Între două geamuri închise și două uși interioare întredeschise acest dușman își făcea apariția, făcea praf nervii noștri de proaspăt părinți, ne amețea de cap și nu ne dădea pace până nu scoteam arma secretă: CĂCIULA.

Căciula în trei feluri: una subțire de bebeluș, alta mai groasă peste și încă una, dacă se putea, când ieșeam cu el afară.

Că era vânt, curent și răul suprem stătea să ne atace!

Cultura românească a căciulii (unde-n casă sunt 21 de grade)

– Pune-i dragă, o căciulă, că e decembrie, mă îndemna mama pe un ton care nu ar fi acceptat părere contrară. E mic și firav, pune-i căciulă!

Soțul meu, venit din țara unde vântul bate indiferent de anotimp dar de curent n-a auzit ansolut nimeni, respiră nervos. Eu încerc să mă obișnuiesc cu ideea.

Nu mi-au plăcut niciodată căciulile. Sunt din aceeași categorie cu mănușile de bebeluși sau bavețelele. Pot fi utile ca accesorii, dar nu fac din ele ținută obligatorie.

Dar când mama a crescut doi copii și eu încă nici unul, m-am apucat frumos de căutat în vraful de căciuli cumpărate tot de mama, una mai drăguță și i-am pus-o pe cap.

– Hai să vedem dacă apare vreo schimbare, spun eu împăciuitor.

– Dar tu porți căciulă prin casă? mă întreabă Cris complet uimit.

– Nu port….

Cultura portugheză a căciulii (unde-n casă sunt 10 grade)

Peste ceva timp, ne conectăm la Skype să vorbim cu bunicii din Portugalia.

– Ce s-a întâmplat? E bolnav copilul? mă întreabă ei disperați, văzându-l pe Andre cu căciula în cap.

– A, nu, să vedeți, aici e frig, e iarnă.

– Păi în casă nu e cald?

– Doar vreo 21 de grade……..

Se uitau la noi dubios, de parcă avea Andre cine știe ce boală iar noi o țineam secret.

Această boală imaginară numită: CURENT

Nu s-a inventat încă ceva de care să ne temem mai mult cum ne temem de curent.

Nu poate alăpta mama? Nu e nici o problemă, important e că nu-l trage pe copil curentul.

Doamna educatoare pune copiii la colț? Nu e nici o problemă, important e că nu se face curent în clasă.

Circulăm în microbuze în picioare? Nu e nici o problemă, atâta timp cât sunt toate geamurile închise.

Ne-a prins ora 13 pe plajă, în dogoarea soarelui? Nu e nici o problemă, important e că avem căciulă să nu ne tragă curentul.

Mă duc la metrou cu Andre în marsupiu. E un vânt ușor de toamnă cu iz de struguri și nuci verzi.
Un domn grăbit, cu spirit ascuțit de observație m-a și reperat:
– Puneți-i, doamnă, un fes pe cap! Nu vedeți că bate vântul?

6 ierni de nepurtat căciulă

Anii au trecut, copiii mei au crescut. Fără căciuli în casă sau la grade cu plus afară. Nu au fost mai răciți ca alții sau mai predispuși la boli. Chiar sunt printre cei mai sănătoși copii. Nici unul dintre ei n-a lipsit mai mult de 3-4 zile, în 5 ani de grădiniță, pe motiv de răceală.

Răceala nu e direct proporțională cu mărimea și căptușeala căciulii.

Ci mai degrabă cu atenția oferită, hrana gătită, iubirea împărtășită.

Sursa foto: aici