-
Viitoare șoferiță de raliu la categoria 80+
Dacă vreodată vă întrebați: oare de ce mi se întâmplă mie toate astea? Să știți de la mine un singur lucru: nimic nu e întâmplător în viața asta. Toate experiențele pe care viața ni le oferă vin ca să ne pregătească pentru lucrurile incredibile ce urmează să se întâmple. E nevoie doar să ne lăsăm să fim. Era ianuarie când m-am înscris să fac școala de șoferi în 2008. O iarnă blânduță, cu ceva ghețuș, puțini nămeți, dar totuși, iarnă, iar eu abia puteam ține volanul drept. Pe vremea aia stăteam în zona Tineretului, aveam metroul la 5 minute de casă, mă durea pe mine la teniși de carnet și…
-
Îți amintești când ai curățat curtea în loc să te gândești la tine?
Pentru acest articol am nevoie de la voi să faceți un exercițiu de toleranță maximă. Din acela în care vă găsiți la 40 de grade în autobuz lângă subțioara unui om transpirat. Și în loc să-l înjurați, vă gândiți că e un amărât care nu are bani de un spray sau poate că nici nu știe ce e asta, ignorându-i între timp ceasul de la mână, modelul de telefon, haina de pe el. Atât de tolerant vreau să fiți! A nins rău în toată țara, viscol, vijelie, copaci rupți, străzi închise. Eu m-am trezit ieri dimineață pusă pe treabă. Poate că m-am pregătit în timp ce dormeam, fără să știu,…
-
Primăvara nu e anotimpul ăla dinaintea verii?
Nu știu exact care-i definiția geografică a primăverii, cum se calculează în grade, nivelul mării și viteza vântului, dar știu sigur că pe mine m-au învățat la școală că primăvara trebuie să fie mai cald ca iarna. Măi oameni buni, surori și frați, s-au făcut 5 luni de când flaneaua de lână e prietena mea cea mai bună. De când îmi clănțăne dinții în gură mai ceva ca proteza lui bunicu lăsată liberă să mănânce pufarine. De când îmi vine gazul mai mult decât prețul ultimei vacanță în afara țării. Nu mai pot cu cizmele, izmenele, maieurile și tremuratul din toate încheieturile. Nu mai pot cu frigul ăsta! Primăvara te…
-
Bine ai plecat, iarno!
În fiecare an, ca un om nebun, sper să nu mai vină niciodată iarna. În decembrie, 2011 când l-am născut pe Andre îmi amintesc că ardea soarele pe cer. Vreo 15 grade. Când am ieşit din spital, m-am gândit: – Wow, anul ăsta va rămâne în istorie ca primul an fără iarnă! În februarie nu mai puteam ieşi din casă. Erau nămeții până la clanța ușii. Anul ăsta am gândit la fel. – Să vezi că ăsta-i anul! Da de unde. Cred că mai degrabă mă mut eu prin Brazilia, decât să mai sper la dispariţia iernii din clima temperat continentală. Hainele de iarnă, o necesitate, nicidecum o plăcere Dacă…
S-ar putea să-ți placă și
Cum gestionăm relația dintre frați?
În căutarea jobului corporatist
Drum fără prioritate
-
Ziua 3. Nervii rezistă
E al treilea an consecutiv când eu sper să nu vină iarna. Știu, nu am toate țiglele pe casă, dar prefer să fiu surprinsă decât să mă pregătesc psihologic pentru un lucru care vine sigur, dar pe care-l urăsc. Iar pe principiul, speranța moare ultima, poate totuși la anul scăpăm. De două zile de când a venit frigul și viscolul, zbârnâie internetul despre: copii fericiți în zăpadă mame cu multă treabă, supărate că se stă acasă mame fericite că sunt copiii fericiți că nu se merge la școală mame fericite că merg copiii la școală Concluziile sunt două: Că nu murea nimeni de frig dacă se mergea la școală și…
-
Și-atunci femeia a devenit egală bărbatului, când a schimbat singură cauciucurile
Gura lumii spune că femeile vorbesc despre copii și shopping, iar bărbații despre femei și fotbal. Acum, nu pot răspunde în numele bărbaților, dar femeile au clar și alte subiecte în lista de discuții, precum: decalotăm sau nu, pupăm pe gură sau nu, luăm cu pâine sau nu. Într-o discuție cu niște prietene, ne plângeam și noi ca între femei, cum a venit iarna și trebuie să ne schimbăm cauciucurile la mașină. Ce să zic, subiectul meu preferat. Pe lângă cel cu reparatul centralei, al toaletei și al porții de la garaj. – Eu nici când eram cu cineva, nu se ducea el să schimbe cauciucurile. Tot eu mă ocupam…
-
Cultura căciulii
Odată ce l-am adus acasă pe Andre de la maternitate, a durat fix 30 de secunde momentul nostru de liniște și împlinire. Urma să înțelegem că un mare dușman invizibil stătea după ușă, gata să atace: CURENTUL. Între două geamuri închise și două uși interioare întredeschise acest dușman își făcea apariția, făcea praf nervii noștri de proaspăt părinți, ne amețea de cap și nu ne dădea pace până nu scoteam arma secretă: CĂCIULA. Căciula în trei feluri: una subțire de bebeluș, alta mai groasă peste și încă una, dacă se putea, când ieșeam cu el afară. Că era vânt, curent și răul suprem stătea să ne atace! Cultura românească a…
-
A venit vacanța, cu trenul din Franțaaaaaa!!!
Gata, suntem în vacanță. S-a terminat cu trimisul emailurilor, vorbitul la telefon, dusul la baie singur, statul pe Facebook doar așa în dorul lelii, deschisul laptopului, mâncatului pe genunchi, băutului de cafea caldă, plimbatului prin Lidl. Bine ai venit Monopoly Junior, carioci și cărți de colorat, gătit a câte trei feluri de mâncare, ieșit în parc, jucat fotbal, descoperind toate locurile de joacă deschise în perioada asta, jocuri de construit, timp special, mami, mami, mami, mami, mami, mami, mami, mami, mami, mami, maaaaaaaaaaaaaaaaaamiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii, maaaaaaaaaaaaaaaaaaaaamiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii! Bine am intrat în lumea copilăriei! Următoarele articole vor fi probabil despre cât de fericită sunt că în final se joacă și copiii mei împreună –…
S-ar putea să-ți placă și
Copilul care aduce încrederea – 6 ani
– Te aud, te văd, te iubesc!
De ce plângi, mamă?
