Și când crezi că le-ai văzut pe toate, a început și grădinița on line

Când ne-au anunțat cei de la școală acum 3 săptămâni că unii dintre profesori vor face cursuri on line n-am prevăzut haosul ce urma să fie în viața mea. Credeam că simplul fapt că stăm în casă, fără să mergem la cumpărături, să ne plimbăm în parc sau să ne dăm cu bicicleta era suficient să intru în depresie.

M-am înșelat. Depresie e atunci când descoperi la 10 seara că mâine la 9 e prima oră de engleză, iar tu nu ai laptop disponibil.

– Ce cauți, mami, un laptop doar al meu? îi strălucesc copilului ochii ca la viezure.

– Nu, nu va fi al tău, e doar împrumut pentru școala on line.

– Vreau și eu laptopul meeeeeeu! urlă și copilul fără școală on line pentru că-i la grădiniță.

– Nimeni nu va avea laptop!

– Ba da, Andre va avea. Tu ce faci acum? Nu cauți laptop pentru el? Spune, nu cauți?

– Ba da, dar nu-i al lui, al lui. E de împrumut.

– Dar va sta la el în cameră, vreau și euuuuuu!!! Nu sunt și eu copilul tăuuuuu???

Găsesc la un moment dat laptopul meu de acum nu știu câți ani.

– Gata, e bun ăsta. Mâine dimineață ne logăm pe el.

Un copil pleacă fericit la somn, celălalt plângând.

Bine ați venit la școala on-line!

Primele ore au fost criminale. Părinții vorbeau peste copii, profa nu se auzea bine din cauza conexiunii, copiii scriau pe chat numai glume de neînțeles, iar unii se strâmbau la cameră că li se părea amuzant să se vadă în ecran.

Mie îmi cădeau ochii în gură în timp ce copilul se uita la mine cu ochii mari, întrebători:

– Eu ce trebuie să fac acum?

În timp ce celălalt, mă trăgea de mâna cealaltă:

– Mie de ce nu-mi dă nimeni teme? Vreau și eu un laptop să-mi fac temele!

Bine rezistați la școala on line!

Primele două săptămâni au fost ore de consolidare și teme aferente. Așa, de acomodare a părinților cu materia. Ne-a luat ușor: she, is, me, yours, adunări, scăderi, Heidi, fetița munților și sa/ s-a.

De săptămâna trecută, însă, au început lecțiile noi.

Pe cea de la engleză am ratat-o din prima pentru că nu m-am trezit la timp. Mă culc în fiecare seară numai pe la 1-2 noaptea că în timpul zilei nu respir decât copii și casă, așa că ultima mea grijă a fost să-mi pun ceasul să sune ca să mă trezesc pentru ora copilului de engleză. Eu, de fapt, am sperat că mă voi trezi de la sine putere, începea totuși la 9, dar am dormit ca un bebeluș în brațele mamei așa că atunci când m-am ridicat relaxată din pat ca o floare de primăvară și-am privit ceasul, m-am simțit ca un om cinstit care-și învață copilul să fure.

Mi-am deschis repede telefonul, vă zic, nici când eram eu la școală și mama era disperată să iau note numai de 10 n-am avut așa emoții cum am acuma cu școala on line.

Mesaj de la profă: dragii mei, așa cum am discutat astăzi la oră, pentru mâine aveți de prezentat starea vremii ca un prezentator TV.

– Ei, hai că nu-i așa de greu! îmi spun eu în gând.

– Mami, ce e aia cloudy? Soare?

– Nu! Vine de la cloud, ce înseamnă cloud?

– Păi de unde să știu dacă n-am fost la oră?

Și eu care mă simțeam vinovată că nu mă jucam cu ei în parc.

Cât mai durează școala on-line?

Știți mamele acelea care de când se întorc de la maternitate cu copilul, totul devine plural? Dormim bine noaptea, am păpat tot din farfurie, ne-am pătat pe bluziță, ne-am supărat pe iepuraș. Ei, acum a venit momentul să se simtă răzbunate.

Pentru prima dată în viața mea, am început să mă identific cu copilul: avem oră de engleză la 9, trebuie să ne facem tema la matematică, avem de vizualizat filmul la engleză, discută cu colegul, adică mama, ce tip de comportament avea Dl Goe.

Nici când trebuia să plec dimineața cu copilul la școală înainte să se aglomereze traseul nu eram așa stresată cum sunt acuma că nu mă trezesc la timp pentru orele lui.

Iar înainte de ore, ca orice profesor trebuie să mă pregătesc să nu mă fac de rușine: la română să citesc operele, la engleză să deschid dicționarul, iar la mate, abia aștept să vină bărbatul acasă să-i explice copilului problemele cu cilindre, cuburi și perimetrul straturilor cu flori.

– Ce sunt alea straturi, tati?

– Întreab-o pe mami că eu nu știu în română.

Dar mami s-a închis în baie și n-a mai răspuns. Mă scuzați, ăsta era finalul de la un film horror.

Iar seara, după ce-i culc și încep să respir și eu aer de libertate începe telefonul să-mi bârâie amintindu-mi că mâine e termen la tema de română, că nu i-am vorbit copilului despre Vinerea Mare la religie, că mai are un desen de făcut la pictură și am uitat să facem exercițiile fizice în casă.

Intru în panică, începe să-mi bată inima, intru în aplicația cu teme și verific dacă au fost toate trimise.

– Hiuuuu, pe ultima am trimis-o acum 2 ore pe când puneam pătrunjelul în ciorbă, iar la engleză când băgam la spălat. Hai c-am scos-o la capăt și de data asta, își spune mama al cărei copil doarme buștean în timp ce mama școala on line funcționează pentru el.

Și când crezi că le-ai văzut pe toate, în timp ce alergi cu genunchii sus:

– 1,2,3, 4, haideți, copii, încă o dată, 1, 2, 3, 4!

De la balcon spre sufragerie, din bucătărie spre dormitor, telefonul îți bârâie cu un nou mesaj:

– Dragi părinți, de mâine reîncepem cursurile de engleză și dans la copiii din grupa mare. Veți fi introduși în două noi grupuri de whatsapp pentru detalii, 3 zile pe săptămână și sâmbătă recuperăm! Mult succes și sănătate!

– Mami? Mami, ai pățit ceva?

Dar mami s-a închis în baie și n-a mai răspuns. Aaaa, stați, ăsta era finalul de la un film horror.

*** Dar vine un moment când nici telefonul nu mai sună și nici facebook-ul nu mai prezintă interes, iar acesta e atunci când ai comandat cartea Destin de mamă și te relaxezi ca într-o vacanță în Bali, la tine-n pat.

Education photo created by freepik – www.freepik.com„>Sursa foto