-
Bucle făcute acasă, perfecte ca la salon
Așa cum unele fete, când sunt mici, visează la rochia lor de mireasă, eu am visat să mă fac mare și să am bucle. Prima mi-a ieșit aproape fără nici un efort, pentru a doua a trebuit să împlinesc niște ani, peste 30 ca să mă ambiționez și să-mi transform cele două mâini stângi în ceva de care sunt mândră și dulapul de sus de la baie într-un mini atelier de aranjat părul. Căci, dacă am cercei și păr buclat, Muma Pădurii să fiu, eu tot frumoasă și bine cu mine mă simt! Iar pentru că mă întreabă multă lume, cum îmi fac bucle și cât de greu e, am…
S-ar putea să-ți placă și
Nu mă mai suna la birou
Și mama ta ce făcea când tu o tundeai pe sora ta?
Lucrurile odată trăite nu se mai întorc
-
Draperiile trase, popcorn pe gratis, cinema la noi acasă!
Anul acesta de Paște, copiii mei și-au dorit foarte mult să le pun un film despre moartea lui Iisus Hristos. Cu câteva zile înainte, cam de când am început să intrăm cu toții în atmosfera sărbătorii, să vină bunicii la noi în vizită iar eu să fac planurile de vacanță, au început să mă întrebe tot felul de lucruri despre cum a murit Iisus, cum și-a cărat crucea în spate și cum i-au bătut cuie în palme. Cu cât însă le povesteam eu mai mult despre cum a murit și cum a înviat apoi, cu atât parcă deschideam și mai multe întrebări despre miracolul după care întreaga față a lumii…
-
Fă din pandemie, colega ta de sport online!
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] Am tot auzit că de când a apărut pandemia în viața noastră, toată lumea s-a împrietenit iremediabil de frigider. Așa o fi, dar e doar o alegere! Alegerea noastră de a accepta frigiderul ca cel mai bun prieten al nostru sau de a rări întâlnirile în…
-
Generația copiilor care ar fi putut iubi școala
– Mâine începe școala! mi-am anunțat aseară copiii. – Daaaa? îi sclipesc ochii fericiți lui Beti. Școala aia adevărată? E interesant cum un copil de 6 ani care abia a început școala de o lună a reușit să înțeleagă prin propria experiență că școala din bucătărie, la calculator nu e școală adevărată. E o joacă obositoare, un chin pentru ochi, o forțare a atenției și a concentrării, o pierdere de timp și energie atât pentru părinți cât și pentru copii, ambalată în frustrare și oboseală psihică. Noi facem parte din generația copiilor pentru care școala reprezenta un chin și-o teamă continuă de a nu ne uita manualul acasă, de…
-
Nu mi-e teamă de covid, cum mi-e teamă că o să-mi pierd mințile!
Săptămâna trecută, pentru prima dată-n viață, mi-am simțit creierul amorțit. Exact ca atunci când stai rău pe o mână și la un moment dat nu o mai simți, o miști dar tu nu simți nimic, așa am pățit eu cu creierul meu. Stăteam sprijinită de blatul de la bucătărie, privind aiurea-n largul camerei când au venit copiii să îmi ceară de mâncare iar eu mă uitam la ei, mă chinuiam să caut niște informații utile prin sertărașele creierului dar rezultatul era zero. Mă uitam tâmp la ei și nu-mi venea următoarea mișcare. Îmi amorțise creierul. Îmi tremura, nici o reacție. N-am să vă mint spunându-vă că nu m-a luat puțin…
-
Și când crezi că le-ai văzut pe toate, a început și grădinița on line
Când ne-au anunțat cei de la școală acum 3 săptămâni că unii dintre profesori vor face cursuri on line n-am prevăzut haosul ce urma să fie în viața mea. Credeam că simplul fapt că stăm în casă, fără să mergem la cumpărături, să ne plimbăm în parc sau să ne dăm cu bicicleta era suficient să intru în depresie. M-am înșelat. Depresie e atunci când descoperi la 10 seara că mâine la 9 e prima oră de engleză, iar tu nu ai laptop disponibil. – Ce cauți, mami, un laptop doar al meu? îi strălucesc copilului ochii ca la viezure. – Nu, nu va fi al tău, e doar împrumut…
-
Și noi, ce ne facem cu copiii acasă?
Aceasta-i întrebarea. Iar s-a împărțit țara noastră în două: cei care găsesc oportun să rămână copiii acasă și cei care n-au decât să se obișnuiască cu ideea. Eu sunt undeva la mijloc, consider preventivă și necesară măsura dar tot mi-a stricat puțin feng shui-ul. Nu mult, c-am avut suficiente înzăpeziri în București până acum încât să mă obișnuiesc cu școlile închise pe perioadă nedeterminată. Cel mai complicat de data asta este că trebuie să stăm acasă, nu tu parc, locuri de joacă sau vizite pe la muzee. Acasă, acasă, acasă Soțul meu, din contră, n-are nici un feng shui bușit în aripă, ba mi se pare că e mai liniștit…
-
De cand stau acasa niciodata casa nu a aratat mai dezastru
Când m-am hotărât acum 3 ani să îmi mut biroul acasă pentru a putea deveni șoferul personal al copiilor, visam să mănânc la ore fixe, să am hainele spălate și călcate, paturile făcute, casa aspirată și cina pregătită la timp. Văzusem eu prin filme că asta se întâmplă cu mamele care lucrează de-acasă, bașca umblau și în pantofi cu toc, aranjate și coafate de parcă erau mereu pregătite de mers la vreun eveniment sofisticat. Eu de când stau acasă nici să duc gunoiul în fața porții nu mai apuc și noroc că trebuie să duc copiii la școală că din pijamale probabil că nici nu ieșeam. Să vă zic? Să…
-
Acasă e unde te (re)găsești
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] Se spune că acasă e unde ți-e inima. Familia sau fericirea. Am găsit de-a lungul timpului multe definiții ale acestui acasă, scrijelit frumos pe-o bucată de lemn tratat, așteptând să fie afișat cu drag la intrare în casă, în cameră, lângă oglindă sau în bucătărie, pe…
-
Cum e să nu mergi dimineața la serviciu? Cam așa….
Cine mă cunoaște știe că dacă vreau, pot vorbi mult, foarte mult, enorm de mult. Iar dacă mă prinzi după o zi din aia în care nu am vorbit cu nimeni la telefon, iar bărbatu mi-e plecat de-acasă în delegație, s-ar putea să cadă pe tine păcatul să-mi fii receptor pentru cele 23 000 de cuvinte nevorbite într-o singură zi. Dar dacă vrei să mă faci să tac, întreabă-mă atât: – Tu cu ce te mai ocupi? Brusc, am ajuns la capătul celor 23 000 de cuvinte. Și să vă explic de ce. În primul rând, mă ocup de copii. Când copiii sunt la școală, scriu. Când nu scriu, lucrez…
