Șoc și groază: Copilul meu nu citește!
Dacă deții un copil care nici nu vrea să citească, nici pian nu face și nici nu știa să scrie înainte să intre la școală, ai impresia că toți părinții din univers s-au unit pentru a-ți face-n ciudă cu biblioteci întregi și teancuri de zeci de volume citite de copiii lor până la vârsta de 10 ani.
Al tău mai are un pic și face 9 și nu te poți lăuda decât cu un teanc de instrucțiuni de Lego și etichete de înghețată.
Nu citesc, dar supraviețuiesc!
Să nu care cumva să credeți că m-am aliat cu Necuratul și încurajez lumea la necitit. Mai ales pe copii. Nici pomeneală! Lectura ajută enorm în dezvoltarea limbajului, a vocabularului și în educarea de zi cu a zi a copilului.
Când l-am cunoscut, acum 15 ani, pe soțul meu și mi-a spus că el a citit o singură carte și aceea de Nicholas Sparks, nici măcar un Saramago, aproape că mi-a venit să-l întreb:
– Cum de-ai supraviețuit până la vârsta asta?
Pe mine cărțile și scrisul m-au salvat dintotdeauna, mi-au oferit libertatea de a fi cine sunt azi, mi-au fost prieteni apropiați și nici nu pot concepe viața fără o carte sau câteva rânduri scrise pe-o foaie de hârtie. Când mi-a spus că din când în când mai cântă însă la pian, mi-a mai venit puțin inima la loc și am reușit să depășesc șocul inițial. Astăzi, își mai amintește doar câteva note la pian, cântă însă la chitară, aduce bani în casă, mă ajută cu copiii și mă încurajează să fac ceea ce mă face fericită.
Că am un fetiș cu el citind, am :) Știu că n-o să se întâmple asta, știu :)
Îndrăznesc, totuși, să cred că am tras cartea norocoasă!
– Copilul meu a citit în ultima lună 5 romane.
– Al meu 10.
– Al meu a citit toată seria Harry Potter.
– Al meu mai are o lună de vacanță și n-a citit decât coperta la o carte.
Ultimul e copilul meu și nu mă laud, doar afirm că există copii care nu citesc și supraviețuiesc impactului cu viața!
Când am rămas prima dată însărcinată, primul vis a fost să-l înscriu la pian, să învețe să-mi cânte November Rain precum Axl Rose. Apoi, să îndrăgească cărțile, să-mi citească cursiv din enciclopedii și de ce nu?, să-și scrie propriul roman pentru copii până la 12 ani. Orice mamă e liberă să viseze, da?
Atunci am simțit pentru prima dată cum te simți ca părinte când propriul copil îți pășește pe urme. Mândrie cu kilogramele!
De preferat e să-l lași totuși să-și facă propriile alegeri și să nu-l obligi să-ți urmeze visul!
În realitate însă, când naști un copil care seamănă leit cu ta-su, numai să se fi dat genetica peste cap să ai norocul să iasă pe ritmuri de pian, citind din Shakespeare. Evident, nu s-a întâmplat. Copilul e ieșit bine, sănătos dar fără nici un fel de răbdare pentru cărți. S-au adunat câteva luni, să zicem vreo 12 în total, în care a citit cu poftă cărți de aventură, nuvele scurte și tot ce ține de zona descoperirilor, precum “Fram, ursul polar”. Apoi, i s-a terminat răbdarea.
– Hai, iubire, citește și tu măcar un capitol!
– Mai bine hai să ne uităm pe hartă! Tu mă întrebi, iar eu răspund!
– Chiar nu ești curios să vezi ce s-a mai întâmplat cu Charlie (din Charlie și marele ascensor de sticlă)?
– Nu, mă plictisește. Dacă vrei, citesc din ”Băieți care au curajul să fi altfel”.
– Da, super!
– Numai o pagină!
– Bine, dar nu ți se pare interesant să vezi ce au reușit să facă alți băieți ca tine?
– Hmmm, nu prea. Că eu sunt diferit de ei, iar fiecare face alte lucruri.
– Păi, fă! Ce vrei să faci?
– O să-mi deschid o firmă care transportă marfă. O să fiu transportator. A zis tati că-mi dă 500 lei, eu pun 500, o să fie partenerul meu. Da’ să treacă coronavirusul, că acum nu mai investește. Mă duc să joc fotbal. Citesc mai încolo!
Când mama visa să devină pianist, el se pregătea să devină fotbalist
Nimic nu e mai înălțător să-ți vezi copilul în stare să facă orice, mai puțin să citească: să dea cu mopul pentru 5 lei, să aspire pentru 7, să tundă gazonul pentru 10. Să strângă bani ca să-i investească în lucruri care-l fac să se simtă independent.
Mi-ar fi plăcut tare să-l văd citind, dar de câte ori ajung la mine poze cu biblioteci și teancuri cu cărți citite de alți copii, îmi amintesc că până și Freddie Mercury a declarat public că n-a citit o carte în viața lui și i se pare o mare plictiseală treaba asta.
Așa că, cine sunt eu să-l contrazic?
*** Despre cartea care te binedispune în vacanța de primăvară-vară și să sperăm că nu și de toamnă: ”Destin de mamă este o reprezentare cu tușe ironic-amuzante a vieții de familie de astăzi,
precum și a universului interior al femeii contemporane, răvășite și supraîncărcate. Dina a găsit soluția de a te lăsa, ca femeie, în ghidajul instinctului și al intuiției feminine, recunoscute
ca fiind salvatoare, plus o bună educație – adică ceea ce știi după ce ai uitat tot.” (Oana
Moșoiu, soră, trainer, voluntar, profesor, mamă ș.c.l)